„O societate care pune accent pe arte valorizează umanitatea în toată complexitatea și profunzimea ei”

Membră a Uniunii Artiştilor Plastici De la educația artistică timpurie și rolul simbolurilor în formarea noastră până la proiecte de artă participativă cu valențe terapeutice, demersul ei vorbește despre creativitate ca formă de autocunoaștere, reziliență și stare de bine, într-o societate care pare să neglijeze tot mai mult rolul artelor în viața de zi cu zi. Anca Coțovanu (32 de ani), originară din Iași, a fost pasionată de arte plastice din copilărie, iar apoi a devenit absolventă de Arte Decorative și Design din cadrul UNARTE București la clasa dlui profesor și artist Ion Achițenie, secția Murală și UNAGE Iași sub coordonare dnei prof. dr.

Maria Urmă, secția Artă Murală și Ceramică. Tânăra și-a dublat specializarea în Arte Decorative la Accademia Albertina di Belle Arti di Torino, sectia Decorazione, iar apoi, în 2023, a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici filiala Iași.

Încă din 2012 a participat la expoziții personale și de grup, iar în 2024, după ce și-a extins preocupările de la pictura decorativă către artele ceramicii, a lansat o primă colecție sub forma unui proiect expozițional numit Reginae, la Galeria de Artă Th.

Pallady din Iași. Într-un interviu acordat Libertatea, Anca se descrie drept o persoană dedicată, care crede în ceea ce face și profund implicată în educația artistică.

Pe lângă faptul că a predat în școlile de stat din țară, în 2019 ea a devenit fondator al Centrului de Arte Vizuale pentru tineri (Un Atelier de Artă, Iași), loc unde își practică meseria de profesor și unde îndrumă tineri (și nu numai) care își doresc să urmeze o specializare în arte vizuale. Am stat de vorbă cu ea despre importanța artelor plastice și a educației artistice în dezvoltarea celor mici (dar și a adulților), despre soluțiile pe care le vede în sistemul de învățământ românesc, cât și despre cea mai recentă expoziție a ei, un proiect de artă activistă și participativă care a urmărit schimbarea percepției sociale asupra infertilității. De la anii formatori la simbolurile antice ca sursă de inspirație Anca Coțovanu povestește cum experiența pe care a trăit-o la Accademia Albertina di Belle Arti di Torino a fost o etapă scurtă din viața ei, dar plină de esență.

Aici a avut șansa să exploreze diferite discipline, precum pictura, serigrafia, artele decorative și sculptura, ceea ce, așa cum punctează, i-a oferit o perspectivă mai largă și o flexibilitate în exprimarea ei artistică. „În fiecare zi era ceva nou”, își aduce ea aminte. Studiile de master pe care le-a făcut apoi în orașul natal i-au deschis drumul către artele ceramicii, domeniu pe care l-a aprofundat după terminarea studiilor.

Artista vorbește despre cum, în general, creează lucrări care transmit o idee, o poveste sau o stare, cu ajutorul unor simboluri necesare pentru a exprima acel lucru. „Mă inspir sau folosesc mult simboluri antice, reprezentări vizuale cu semnificații culturale, religioase, sacre și mistice, toate cu puterea de a transcende limbajul și timpul. Astfel, ne putem conecta mai ușor trecutul, cu vechile culturi din care putem învăța să descoperim lumea de azi.

Concret, câteva dintre temele și simbolurile ce mă preocupă momentan sunt cele legate de feminin și masculin, fertilitate și infertilitate și natura în relație cu cele din urmă”, adaugă ea. Anca precizează cum suntem înconjurați de simboluri mai mult decât ne imaginăm și crede că fiecare dintre noi ne folosim de ele, poate fără ca măcar să ne dăm seama. „Mai exact, folosim semne, obiecte, sunete sau gesturi care reprezintă idei, concepte, emoții sau realități abstracte dincolo de sensul lor literal”. „Copiii sunt oglinzi, ei reflectă atât cât le arăți sau le dai” Coțovanu a predat ani buni în școlile de stat din România, inclusiv în mediul rural, iar prin munca pe care a depus-o acolo, așa cum mărturisește, a descoperit că latura creativă a copiilor este dezvoltată în măsura în care ei sunt lăsați să exploreze, fără a se urmări un rezultat concret. „Copiii sunt oglinzi, ei reflectă atât cât le arăți sau le dai.

În experiența mea de profesor de arte vizuale, în cele patru școli în care am fost, am observat că sistemul pune mai mult accent pe note, pe ce scrie că ai făcut în planurile de lecție și mai puțin la clasă.

Tind să cred că în România, în marea majoritate a cazurilor, educația plastică sau muzica sunt materii de «umplutură», scuzați-mi termenul, care doar ajută la media finală”, spune ea. Anca menționează și cum există cazuri în care conducerea și profesorul de la clasă fac echipă și înțeleg cum trebuie să se desfășoare materia în folosul elevului. „Prin orele pe care le fac la Un Atelier am reușit să am contact cu mulți copii din foarte multe școli, și așa mi-am putut face o opinie despre acest fapt”. Artista vorbește despre cum educația artistică începe de la câteva luni de viață, prin descoperirea culorilor, semnelor, a mișcării, a muzicii. „Începe acasă, împreună cu părintele implicat.

Când se întâmplă asta, camera copilului sau perimetrul în care se întâmplă toate acestea devin un spațiu de tip laborator.

Acasă nu punem copilul în bancă ca să îl învățăm culorile sau să simtă muzica, ci facem asta mai liber.

Pe când la școală, pe toate le primim într-un mod static, în bancă și ne așteptăm ca elevul cu 1.000% energie să aibă răbdare, să fie atent și focusat la 6-a oră din orar, care se întâmplă să fie una dintre materiile «mai puțin importante»”. O soluție pe care ea a propus-o, în Școala Altfel, a fost legată de accesul la un spațiu de acest gen.

Așa cum descrie, un laborator în care fiecare să experimenteze ce îl interesează mai mult. „Unii vor să picteze, unii vor grafică, pe când alții își doresc să stropească sau să modeleze lut ș.a.m.d.

Un spațiu în care elevul să se simtă liber, în care să experimenteze întâmplarea, greșeala, impactul, fără concurență și fără note.

Dar, din păcate, încă nu am atins acea mentalitate în care să înțelegem că educația artistică este un liant pentru celelalte materii.

Pare utopic ceea ce spun, dar nu imposibil.

Cum avem o sală de sport, putem avea și un laborator de arte”, susține ea. „Orice tip de activitate artistică ne canalizează către o cunoaștere mai bună de sine” În prezent, Anca este în concediu de maternitate, dar spune că atelierul pe care l-a deschis în 2019, care se va reloca în 2027, nu funcționează ca o școală.

Părinții își înscriu copiii la cursuri săptămânale, iar ei vin pentru a experimenta din tot ceea ce artista le poate oferi. „O săptămână pictăm, în alta modelăm, într-o alta discutăm și ne uităm la filme de artă dedicate copiilor și tot așa.

Explorăm, fiecare în ritmul lui, fără comparații, fără o măsurare a talentului și cu mult accent pe proces.

Însă, pentru cei care își doresc un program de formare în vederea unei admiteri la arte, vorbim despre o altfel de abordare”, explică Coțovanu. Ea precizează cum mai ales acum, când gadgeturile sunt noile creioane ale copilăriei, avem nevoie să introducem pictura și modelajul în activitățile noastre, nu doar ale copiilor. „Orice tip de activitate artistică ne canalizează către o cunoaștere mai bună de sine, control emoțional și reziliență.

Beneficiile oricărui tip de activitate de acest fel reprezintă un efect terapeutic”. În ceea ce-i privește pe părinții care consideră ca arta este doar „pentru copiii talentați”, Anca spune că poate fi de înțeles, și atât timp cât avem un sistem de învățământ axat pe rezultat și nu pe proces, asta se va reflecta și mentalitatea noastră. „Se consideră că dacă copilul este atras mai mult de alt domeniu decât cel artistic, nu ar trebui să facă pictură.

Este ca și cum un copil talentat la pictură nu ar trebui să facă sport sau matematică.

E imposibil, pentru că avem nevoie de fiecare dintre ele pentru o dezvoltare corectă”, completează ea. Am fost curioasă să aflu și greșelile pe care le observă cel mai des la adulți, atunci când vine vorba despre creativitatea celor mici.

Anca aduce în discuție faptul că au așteptări. „Am văzut deseori părinți care puneau presiune pe copil la sfârșitul orelor, să le explice cât mai concret ce semnifică desenul lor, aparent indescifrabil.

Lucrarea trebuie tratată ca atare, pentru că reprezintă o manifestare a copilului, și uneori nici el nu știe ce a vrut să spună.

Dacă punem presiune pe copii, și îi întrebăm de ce copacii sunt roz și nu verzi, data viitoare va face copacul verde pentru a fi pe placul părinților.

Și nu acesta este scopul.

Nu spun că nu este bine să discutăm despre rezultate, dar modul în care o facem trebuie să fie în raport cu nevoile copilului și nu ale noastre”, după cum povestește. VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4 „Stare de bine prin modelaj” – un proiect prin care arta deschide dialogul despre infertilitate În perioada 22-30 noiembrie 2025, la Galeria Theodor Pallady din Iași, Anca Coțovanu a avut expoziția „Stare de bine prin modelaj”.

Proiectul a făcut parte din programul de rezidențe „Artă, sănătate, well-being”, lansat de Centrul Cultural Cluj, parte din proiectul Culture And Health Platform, cofinanțat de Uniunea Europeană, dedicat stării de bine și sănătății prin artă.

Proiectul a implicat un grup de femei înscrise în atelierul-laborator și a transformat experiențele acestora legate de corpul feminin și de problemele de infertilitate în lucrări de artă. La sesiuni a fost prezentă psihoterapeuta Ioana-Monica Ciolan, cu scopul de a oferi sfaturi, îndrumări și consiliere live despre cum ne găsim starea de bine în corpul feminin.

Presiunea socială și raportarea carierei la corpul femeii sunt subiecte care au fost dezbătute și din care autoarele lucrărilor și-au extras inspirația pentru procesul de eliberare și exprimare prin modelaj. „Proiectul propus de mine a fost dedicat unui set de femei care s-au confruntat cu infertilitatea sau încă se confruntă.

Ne-am dorit ca atelierele oferite să fie un prilej de reconectare cu sinele și de oglindire a propriilor trăiri.

A fost un proiect frumos, plin de trăiri intense, prin care am învățat că acceptarea și conexiunile umane sunt un prim pas către vindecare.

Și o modalitate prin care putem face asta este chiar modelajul alături de alte persoane.

Ideea de grup trebuie să revină în viața noastră reală”, după cum explică artista. „Trăim mai mult ca niciodată înconjurați de obiecte” În prezentarea de pe site-ul ei personal, artista vorbește despre cum pentru ea arta decorativă nu înseamnă doar crearea de obiecte sau spații frumoase, plăcute doar vizual, ci și cultivarea unei aprecieri mai profunde pentru lumea sensibilului, pentru conexiunea cu sinele nostru, pentru conexiunea cu natura și imperfecțiunile vieții. „De multe ori ne umplem casa cu diverse obiecte replicate care nu au legătură cu noi, dar un obiect de artă, unic, oferă un sens spațiului în care trăim pentru că îl alegem în funcție de ceea ce suntem și de afectele care ne aparțin”, notează ea.

În discuția pe care am avut-o, Anca spune că trăim mai mult ca niciodată înconjurați de obiecte.

În contextul în care ea face obiecte din ceramică, îi îndeamnă pe oameni către o atenție mai mare atunci când achiziționează lucruri pentru spațiul lor intim. „Prefer să fiu înconjurată de povești, obiecte reale făcute cu mâinile și mai puțin de lucruri făcute în fabrică”. „Scopul unui artist este să facă ceea ce simte” Anca Coțovanu crede că scopul unui artist este să facă ceea ce simte, ce îl reprezintă și, mai ales, să reflecte lumi la care se pot conecta și ceilalți. „Cred că o societate care pune accent pe arte se caracterizează printr-o calitate a vieții mai bogată, mai profundă, cu valori care pun accent pe gândirea critică și reflecție, și o mai mare coeziune socială.

O astfel de societate valorizează umanitatea în toată complexitatea și profunzimea ei, și recunoaște că artele sunt esențiale pentru o viață împlinită și o civilizație durabilă.

Pe de altă parte, o societate care neglijează artele poate supraviețui din punct de vedere funcțional, dar nu va atinge niciodată cel mai înalt nivel”. Artista concluzionează prin a sublinia cum rolul activităților artistice sunt igienă pentru suflet, așa cum sportul este pentru minte și corp. „Datorită lor, ne deconectăm de la viteza cu care decurg toate și ne conectăm la un univers interior prin acest tip de practici artistice.

Starea de bine, echilibrul și autocunoașterea sunt beneficii concrete ale procesului de creație”.