Despre platformă
Contact
Căutare știri
Aparență

Intră în cont
Înregistrează-te
Prin ce experiențe dure a trecut Damian Drăghici la 18 ani, când a fugit din România comunistă: "Dacă nu ieșeam pe stradă să cânt, nu aveam bani nici măcar de mâncare" / EXCLUSIV
Social

Prin ce experiențe dure a trecut Damian Drăghici la 18 ani, când a fugit din România comunistă: "Dacă nu ieșeam pe stradă să cânt, nu aveam bani nici măcar de mâncare" / EXCLUSIV

Revista VIVA! 17.12.2025 22:00 (Preluat: 18.12.2025)
7 vizualizări

Vrei să înțelegi mai bine această știre?

Folosește comentatorii AI pentru a obține perspective diferite și creează-ți propria interpretare personalizată sau obține o analiză detaliată cu AI.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI Damian Drăghici este una dintre cele mai spectaculoase povești de succes ale muzicii românești — un artist care și-a construit cariera cu o ambiție rară, trecând prin etape pe care puțini ar fi avut puterea să le depășească.

Crescut într-o familie celebră de lăutari, a descoperit de copil că muzica îi este limbaj, refugiu și, mai târziu, bilet către libertate.

La doar 18 ani, a părăsit România comunistă trecând ilegal granița prin Iugoslavia și a ajuns în Grecia, unde a cântat pe străzi și la mese, uneori adormind flămând, alteori îndurând umilințe care i-au întărit hotărârea.

Acolo s-a format, iar apoi a fost remarcat, iar viața lui s-a schimbat radical. Prin ce experiențe dure a trecut Damian Drăghici la 18 ani, când a fugit din România comunistă La 18 ani ai fugit din România comunistă prin Iugoslavia și ai ajuns în Grecia, unde ai cântat pe străzi și la mese.

Au fost zile în care ai adormit nemâncat? Da, au fost.

Sunt momente în viață când trebuie să iei decizii grele, dar am învățat că viața răsplătește acțiunea, nu inteligența.

Poate că uneori am acționat impulsiv, fără să fiu pregătit, dar am învățat din mers.

În Grecia au fost zile grele – dacă nu ieșeam pe stradă să cânt, nu aveam bani nici măcar de mâncare sau pentru camera de hotel de patru dolari pe noapte.

A fost greu, dar m-a format. Ai spus: „Am fost umilit de multe ori.

Au fost momente în care am spart naiul'.

Ce a fost cel mai dureros în acea perioadă și ce te-a făcut să mergi înainte? Citește și: Damian Drăghici spune că cea mai profundă transformare a trăit-o alături de soția sa, Cristina și de fiul lor, Andrei: „Mi s-au schimbat valorile, principiile, stilul de viață.

Am înțeles ce înseamnă familia” / EXCLUSIV Au fost poate cele mai importante momente din viața mea.

Acel an a fost profesorul meu cel mai dur.

Să mergi pe la mese, să întinzi mâna, să fii uneori respins, înjurat sau umilit… doare.

Dar toate acele experiențe m-au motivat.

Mi-am promis că voi reuși, că voi depăși acea condiție.

În fiecare zi, în mijlocul durerii, visam tot mai mult la succes. „A fost un drum lung până acolo, dar acele momente mi-au schimbat viața” Apoi, ai fost remarcat de Sony Music și ai primit o bursă la Berklee College of Music din Boston, unde ai absolvit Magna cum laude.

Cum ți-a schimbat acea experiență viața? A fost un drum lung până acolo, dar acele momente mi-au schimbat viața.

Primul pas important a fost albumul Panflute Fantastique, datorat tatălui meu, Mihail, care a găsit un producător în Olanda.

Apoi, au urmat festivalurile, turneele și, într-un final, bursa la Berklee.

Dacă nu era Berklee, probabil nimic din ce trăiesc azi nu s-ar fi întâmplat.

Acolo am învățat profesionalismul, disciplina și am legat prietenii în industria muzicală.

Sunt profund recunoscător Berklee College of Music, tatălui meu și soției lui, Ana. Ai trăit mult timp în Los Angeles.

Cum a fost adaptarea acolo și ce te-a impresionat la stilul de viață american? Mi-a fost ușor să mă adaptez, pentru că eram cameleonic și deschis.

Îmi plăcea tot ce era nou.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că în America simți că orice este posibil, dacă ai un vis și crezi în el.

Oamenii chiar te susțin să-l duci până la capăt. Ai colaborat cu artiști uriași – James Brown, Joe Cocker, Cyndi Lauper, Nigel Kennedy, Chris Botti, Arturo Sandoval, Stanley Clarke.

Care a fost cea mai mare scenă pe care ai urcat și ce ai învățat de la acești giganți? Turneul Night of the Proms din 2004-2005, cu 120 de concerte, a fost o experiență uriașă – am cântat în săli cu până la 60.000 de oameni.

Nu am avut emoții, chiar dacă împărțeam scena cu legende ca James Brown sau Joe Cocker.

Ce am învățat de la ei este că, în ciuda măreției lor, sunt oameni simpli, modești și conștienți că talentul e un dar divin.

Muzica vine de la Dumnezeu – noi suntem doar canalele prin care curge. Cel mai nou VIDEO

Citește pe Revista VIVA!

Vrei să înțelegi mai bine această știre?

Folosește comentatorii AI pentru a obține perspective diferite și creează-ți propria interpretare personalizată sau obține o analiză detaliată cu AI.