Nu există HPV - Factual • Adevărul din politică

Un utilizator Meta a postat o serie de videoclipuri (aici și aici) în care neagă existența virusului HPV.

Autorul postării susține că HPV nu ar fi fost niciodată izolat sau demonstrat științific, deci nu ar putea cauza boli. În postări, acesta afirmă că vaccinul HPV ar fi o fraudă, pretinzând că ar fi fost testat fără a lua în considerare efectul placebo sau grupuri de control și că literatura științifică privind izolarea virusului ar lipsi în totalitate. Utilizatorul menționează o analiză Cochrane, o rețea internațională, independentă și non-profit de cercetători, profesioniști din sănătate și pacienți, cunoscută pentru publicarea unor evaluări a dovezilor medicale.

Analiza nu ar arăta nicio dovadă privind reducerea cancerului invaziv sau a mortalității prin vaccinare, că studiile ar include doar modificări tisulare „de laborator”. În postare, mai e menționat că virusul HPV și patogenitatea sa nu ar fi fost demonstrate, că nu ar exista dovezi că vaccinul previne cancerul sau prelungește viața și că beneficiile clinice ar fi inexistente. În plus, afirmă că nu ar exista publicații care să descrie izolarea virusului de către Harald zur Hausen, că vaccinurile HPV ar fi „cele mai periculoase” și chiar o „crimă”. Vom analiza, pe rând, afirmațiile din postări. „Nu există niciun fel de HPV, nimeni nu a izolat vreodată vreun virus, nu există absolut nici un virus.” Infecția cu papilomavirusul uman (HPV) este cea mai frecventă infecție virală și se transmite, în principal, pe cale sexuală.

Existența HPV-ului este bine documentată. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, există peste 100 de genotipuri de HPV cunoscute, din care cel puțin 13 pot provoca cancerul de col uterin și sunt asociate cu alte tipuri de cancer anogenital și cancerul de cap și gât.

Cele mai frecvente două genotipuri cu risc ridicat (HPV 16 și 18) provoacă aproximativ 70% din toate cazurile de cancer de col uterin. Virusul HPV a fost descoperit și studiat încă din anii 70, când cercetătorul Harald zur Hausen a identificat ADN-ul tipurilor HPV 16 și 18 în tumori de col uterin, descoperire pentru care a primit Premiul Nobel în 2008. Cercetătorii au secvențiat complet materialul genetic al virusului pe probe clinice, inclusiv pentru tipurile HPV 16, HPV 18 și HPV 58.

Există și studii (exemple aici și aici) care au analizat modul în care ADN-ul HPV se integrează în celulele umane.

Organizația Mondială a Sănătății descrie structura virusului ca fiind un ADN circular de aproximativ 8000 de baze, cu gene clar identificate. „Vaccinul este o fraudă, o păcăleală testat fără teste de placebo, fără teste de control.” Postarea de pe Meta face referire la o publicație a Institutului Cochrane.

Cochrane este o rețea internațională independentă de cercetători în domeniul sănătății, cunoscută pentru revizuirile sistematice riguroase ale studiilor clinice, care rezumă și interpretează dovezile disponibile pentru a oferi informații de încredere bazate pe dovezi. Analiza Cochrane, publicată în 2022 și realizată de Nicholas Henschke și colaboratorii săi, a evaluat 26 de studii controlate randomizate (RCT), cu un total de 73.428 de participante, majoritatea adolescente și femei tinere cu vârste între 15 și 26 de ani, pentru a evalua eficacitatea și siguranța vaccinurilor anti-HPV. Contrar afirmației că „vaccinul ar fi fost testat fără placebo sau grupuri de control”, fiecare studiu a inclus un grup de control.

În aceste grupuri, participantele au primit fie o injecție cu adjuvanți fără virus activ (placebo), fie un alt vaccin nelegat de HPV (de exemplu, Hepatita A sau B). Această metodă a permis o comparare corectă între persoanele vaccinate și cele netratate și a asigurat că rezultatele privind eficacitatea și siguranța vaccinului sunt valide. Cercetătorii au colectat și verificat date privind efectele adverse grave, mortalitatea și rezultatele sarcinilor, atât din publicațiile originale, cât și din registrele de studii clinice, pentru a se asigura că analiza este completă și corectă. Rezultatele au arătat că vaccinurile sunt foarte eficiente în prevenirea leziunilor precanceroase cervicale (CIN2+, CIN3+, AIS) asociate tipurilor HPV vizate, reducând riscul de la 164 la 2 cazuri la 10.000 de tinere femei negative pentru HPV cu risc înalt.

În același timp, riscul de efecte adverse grave a fost similar între grupul vaccinat și grupul de control, iar cele mai frecvente reacții au fost locale, cum ar fi durerea la locul injectării. Astfel, afirmațiile că vaccinul ar fi o „fraudă” sau că studiile ar fi fost realizate fără placebo sau grupuri de control sunt false, iar datele colectate de Cochrane confirmă că vaccinurile au fost testate riguros și sunt sigure și eficiente în prevenirea leziunilor care pot evolua către cancer cervical. „Am găsit o analiză făcută de ei în urmă publicării de către Institutul Cochrane, care este unul dintre cele mai celebre și reputate instituții de știință.

Dar ce arată de fapt dovezile din cele 26 de studii? Nu arată acolo nicio dovadă că vaccinarea anti-HPV ar reduce rata cazurilor de cancer invaziv.

Nicio dovadă despre vreo reducere a mortalității generale prin această vaccinare.

Nu există niciun fel de date din acele studii pe termen lung despre criterii de evaluare clinice reale , ci doar o reducere a modificărilor tisulare în laborator.” Cochrane a analizat 26 de studii randomizate, care au implicat peste 73.000 de participante.

Autorii raportează clar că aceste studii nu au fost concepute și urmărite suficient timp pentru a demonstra reducerea cancerului cervical invaziv. Durata de urmărire a fost prea scurtă pentru a evalua apariția cancerului, iar observarea efectului asupra cancerului invaziv ar fi fost considerată imposibilă și neetică, pentru că ar fi necesitat zeci de ani de monitorizare și ar fi amânat accesul la vaccinuri sigure. Dovezi privind reducerea cancerului invaziv vor putea fi obținute doar prin studiile populaționale care leagă registrele de vaccinare de registrele de cancer. În ceea ce privește mortalitatea generală, studiile nu au arătat nicio reducere.

Datele raportate indică 11 decese la 10.000 în grupul de control și 14 decese la 10.000 în grupul vaccinat.

Autorii precizează însă că aceste decese nu au avut legătură cu vaccinarea. Referitor la afirmația că studiile ar evalua doar modificări tisulare „în laborator”, aceasta este înșelătoare.

Studiile au urmărit leziuni precanceroase cervicale reale (CIN2+, CIN3+, adenocarcinom in situ). Conform analizei, aceste leziuni sunt considerate de experții medicali ca indicatori fiabili ai riscului de cancer cervical, ceea ce permite cercetătorilor să măsoare eficiența vaccinului fără a aștepta apariția efectivă a cancerului. Vaccinurile s-au dovedit extrem de eficiente: de exemplu, la femeile tinere negative pentru HPV cu risc înalt, vaccinarea a redus riscul de CIN2+ asociat HPV 16/18 de la 164 la 2 cazuri la 10.000, iar AIS asociat tipurilor de HPV 16/18, de la 9 la 0 cazuri la 10.000. Conform analizei, Organizația Mondială a Sănătății și agențiile de reglementare consideră aceste rezultate ca indicatori de prevenție reală a cancerului cervical.

Prin urmare, afirmațiile de pe Meta sunt scoase din context. „ […] Mă duc să caut prima publicație în care Harald Zur Hausen a publicat pașii izolării acestui virus.

Deci nu este de găsit.

Găsesc numai publicații ulterioare care fac referință la virusul papiloma. […] Vaccinurile HPV sunt crimă.

Sunt cele mai periculoase vaccinuri.” Într-o lucrare publicată în 1981 în Gynecologic Oncology de către Harald zur Hausen și colaboratorii săi, cercetătorii au reușit izolarea moleculară și clonarea ADN-ului viral HPV-6 din veruci genitale.

Publicația nu este open access, adică nu poate fi citită gratuit de oricine pe internet. Accesul necesită abonament la jurnal sau achiziționarea articolului.

Din această cauză, unele persoane care nu au acces la publicație pot ajunge să creadă greșit că studiul nu există sau că HPV nu a fost niciodată izolat. În ceea ce privește siguranța vaccinurilor, analiza Cochrane raportează că există dovezi că riscul de efecte adverse grave este similar între persoanele vaccinate și grupul de control (669 versus 656 la 10.000 de participante).

Nu s-a găsit un risc crescut de efecte adverse grave și, chiar dacă au existat mai multe decese în grupul de femei peste 25 de ani, aceste decese nu au fost legate de vaccin. Vaccinarea anti-HPV a demonstrat beneficii documentate: -În SUA, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) raportează scăderi semnificative ale infecțiilor cu tipurile de HPV acoperite de vaccin și ale leziunilor cervicale precanceroase de la introducerea programului de vaccinare. – Un studiu din 2024 citat de American Cancer Society pe 3.5 milioane de persoane arată că vaccinarea este asociată cu scăderea riscului de cancere legate de HPV. – Organizația Mondială a Sănătății precizează că anumite tipuri de HPV cu risc ridicat pot cauza cancer, iar vaccinarea profilactică poate preveni aceste cancere. – Tot în SUA, National Cancer Institute (NCI) explică că vaccinul folosește particule asemănătoare virusului (VLP) care stimulează imunitatea fără a provoca infecție. – Protecția conferită de vaccin durează mulți ani (studii până la ~12 ani) fără dovezi de scădere a eficacității, iar prevenirea infecțiilor și leziunilor precanceroase este considerată un indicator fiabil pentru reducerea riscului de cancer pe termen lung. Concluzie Afirmațiile postate pe Meta sunt false. Virusul HPV există, iar vaccinurile anti-HPV au fost testate riguros în numeroase studii controlate.

Dovezile științifice arată că vaccinurile sunt sigure și eficiente în prevenirea infecțiilor și leziunilor precanceroase care pot duce la cancer cervical. Informațiile prezentate în postările virale sunt, prin urmare, dezinformări care nu reflectă realitatea științifică și care pot pune în pericol sănătatea publică.

Vaccinarea rămâne unul dintre cele mai eficiente instrumente de prevenție împotriva cancerului de col uterin și a altor cancere asociate HPV.