Disfuncţiile sexuale la femeile de vârsta mijlocie: rezultate dintr-un studiu de amploare efectuat la nivelul populaţiei

Aproape jumătate dintre femeile aflate la mijlocul vieţii prezintă o stare sexuală precară, potrivit celui mai amplu studiu realizat până în prezent, coordonat de Universitatea Monash din Australia.

Cercetarea subliniază că perioada de tranziţie către menopauză dublează riscului de disfuncţie sexuală faţă de perioada de premenopauză. Studiul, publicat în numărul din luna noiembrie al revistei The Lancet Obstetrics, Gynaecology & Women's Health, a analizat prevalenţa dificultăţilor sexuale şi a suferinţei psihologice legate de viaţa sexuală la femei cu vârste între 40 şi 69 de ani. Rezultatele indică faptul că perimenopauza timpurie este o etapă vulnerabilă în ceea ce priveşte sănătatea sexuală feminină, evidenţiind nevoia de opţiuni terapeutice şi de ghiduri clinice dedicate acestei perioade. Autoarea principală, prof.

Susan Davis, directoarea Programului de Cercetare în Sănătatea Femeii din cadrul Universităţii Monash, a explicat că până acum a existat o mare incertitudine privind prevalenţa disfuncţiei sexuale feminine (FSD) la femeile de vârstă mijlocie şi modul în care etapele menopauzei influenţează diferitele aspecte ale funcţiei sexuale. Ea a subliniat că sănătatea sexuală este un element esenţial al stării generale de bine şi că impactul său asupra calităţii vieţii nu este de neglijat. Cercetarea a inclus 5.468 de femei australiene, dintre care 2.583 au raportat un disconfort emoţional legat de viaţa sexuală.

Una din patru participante a prezentat o disfuncţie sexuală, iar o pătrime a raportat disconfort sau stres legat de viaţa sexuală fără o disfuncţie identificată. Disfuncţia sexuală feminină include dificultăţi legate de dorinţa sexuală, excitare, orgasm sau alte disfuncţii nespecificate, fiind recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în Clasificarea Internaţională a Maladiilor (ICD-11).

Aceste tulburări sunt frecvent asociate cu o stare generală de bine redusă, depresie, stres emoţional şi probleme de cuplu. Cele mai frecvente disfuncţii identificate în studiu au fost dorinţa sexuală scăzută (13,3%), dificultăţi de răspuns sexual/excitare sexuală (13,1%) şi imaginea sexuală de sine negativă (12,8%). Interesant, femeile cu o percepţie negativă asupra propriei imagini sexuale au avut cea mai mare probabilitate de a experimenta un disconfort emoţional semnificativ legat de sex. Prima autoare a studiului, dr.

Yuanyuan Wang, a precizat că, după ce au fost luaţi în calcul factori precum originea etnică, statutul relaţional, indicele de masă corporală (IMC), uscăciunea vaginală în timpul contactului sexual, simptomele depresive moderate sau severe, tratamentele cu anxiolitice sau antidepresive şi experienţele de abuz psihologic sau sexual, s-a observat că odată cu înaintarea în vârstă a femeilor cresc şi disfuncţiile sexuale, dar se reduce gradul de disconfort emoţional asociat. Cea mai mare prevalenţă estimată a disfuncţiei sexuale feminine a fost întâlnită la grupa de vârstă 55–59 de ani, sugerând că, în cazul disfuncţiilor sexuale, vârsta este un factor cheie. Autorii subliniază că dublarea frecvenţei tulburărilor de dorinţă sexuală, excitare şi imagine de sine la femeile aflate în perimenopauză timpurie, comparativ cu cele aflate în premenopauză, indică faptul că această etapă reprezintă un moment critic pentru dezvoltarea FSD. Ghidurile de bună practică pentru abordarea disfuncţiei sexuale în perimenopauză sunt insuficiente, consideră autorii studiului, iar tratamentele aprobate de autorităţile de reglementare din domeniul sănătăţii vizează doar tulburările legate de dorinţa sexuală şi sunt limitate, pentru femeile aflate la premenopauză sau postmenopauză. Având în vedere prevalenţa ridicată a acestor tulburări în perimenopauză, cercetătorii subliniază nevoia urgentă de ghiduri şi terapii adaptate acestei categorii de femei.