Pădurea din România ce a fascinat întreaga lume. Mistere, legende și dispariții inexplicabile

Pădurea din România ce a stârnit fascinația lumii întregi a devenit subiectul unui articol publicat de jurnalistul britanic Daniel Stables în cotidianul The Guardian.

Atras de poveștile misterioase care circulă despre acest loc, reporterul a decis să o viziteze personal, fiind ghidat de Marius Lazin, cunoscut pentru tururile sale nocturne organizate de mai bine de 12 ani. În reportaj, Stables descrie pădurea ca pe un tărâm unde granița dintre real și fantastic devine neclară.

Copacii răsuciți în forme ciudate, arcadele naturale sculptate parcă de o forță necunoscută și zonele în care telefoanele și aparatele foto încetează brusc să funcționeze contribuie la atmosfera enigmatică.

Jurnalistul amintește și legendele despre dispariții inexplicabile și presupuse fenomene paranormale, care continuă să alimenteze reputația acestui loc ca unul dintre cele mai bizare din România. La marginea Clujului, în inima Transilvaniei, se întinde o pădure care a captivat imaginația curioșilor din întreaga lume.

Hoia-Baciu, supranumită adesea „cea mai bântuită pădure de pe planetă”, este un loc unde natura pare să fi fost atinsă de mister.

Trunchiurile copacilor se răsucesc în forme bizare, iar localnicii vorbesc de lumini inexplicabile, apariții stranii și senzații de teamă greu de descris. Pădurea Hoia-Baciu a devenit un magnet pentru vânători de fantome, cercetători ai paranormalului Primele povești despre fenomene neobișnuite au apărut în anii ’60, când un tehnician militar ar fi fotografiat un obiect zburător neidentificat deasupra pădurii.

De atunci, Hoia-Baciu a devenit un magnet pentru vânători de fantome, cercetători ai paranormalului și turiști dornici de senzații tari. Cei care au intrat adânc în pădure spun că aparatele foto și busolele se defectează, iar timpul pare să curgă diferit.

În centrul pădurii există o poiană perfect circulară, unde vegetația refuză să crească — un loc care a dat naștere nenumăratelor teorii, de la portaluri energetice până la experimente din alte lumi. Fie că este un fenomen științific încă neexplicat sau doar un mit urban care s-a amplificat în timp, Hoia-Baciu rămâne una dintre cele mai enigmatice destinații din lume.

Iar pentru cei care cred în mistere, Transilvania continuă să fie un tărâm unde realitatea se împletește cu fantasticul. „Se numește acest loc Triunghiul Bermudelor din Transilvania”, spune ghidul turistic Marius Lazin, respirația lui alungând o procesiune de fantome ca vata în aerul rece al serii. „Atâția oameni au dispărut aici, unii spun că este un portal către o altă dimensiune”. Marius: Mulți au intrat aici și nu au mai ieșit.

Dar nu vă faceți griji Jurnalistul relatează despre experiența nocturnă alături de Marius, ghidul care îl conduce prin ceea ce localnicii și pasionații de mistere numesc cea mai bântuită pădure din lume, Hoia-Baciu, o întindere plină de vegetație seculară aflată la marginea orașului Cluj-Napoca. Deși explorează acest loc de trei ori pe săptămână de mai bine de un deceniu, Marius nu poate ascunde o ușoară tensiune atunci când fasciculul lanternei sale taie bezna, luminând trunchiurile încâlcite de ulmi și fagi, atât de deși încât par să marcheze hotarul dintre real și necunoscut. povestește Daniel Stables. Cu un gest familiar, mai spune el, ghidul îndreaptă lumina către câteva tufișuri de fagi subțiri, aproape identice, ale căror crengi se arcuiesc una spre cealaltă, formând structuri ce amintesc de arcade naturale, porți spre altă lume, ar zice un spirit mai visător. „Mulți au intrat aici și nu au mai ieșit.

Dar nu vă faceți griji”, spune el zâmbind enigmatic, apoi adaugă, într-un ton glumeț: „Dar stați liniștiți, excursiile noastre au o rată de întoarcere de 100%.” Pădurea Hoia-Baciu poartă numele unui păstor care, potrivit localnicilor, ar fi dispărut fără urmă împreună cu cele 200 de oi ale sale.

Totuși, faima internațională a locului a început în 1968, când Emil Barnea, un tehnician militar, a surprins în fotografii ceea ce el a descris drept un obiect zburător neidentificat plutind deasupra unei poieni perfect circulare aflate în inima pădurii. De atunci, zona a devenit un magnet pentru pasionați de mistere, de la yoghini și șamani până la ufologi și cercetători ai fenomenelor paranormale, toți atrași de energia aparte despre care se spune că emană din acest loc. Astăzi, Hoia-Baciu este considerată un veritabil loc de pelerinaj pentru adepții lumii ezoterice, dar pădurea se află în pericol.

Extinderea continuă a cartierelor vestice ale municipiului Cluj-Napoca, un hub tehnologic supranumit „Silicon Valley al Europei de Est”, amenință echilibrul natural al zonei. Dezvoltatorii imobiliari fac presiuni pentru defrișări masive, în timp ce doar câteva hectare, unde cresc stejari mediteraneeni rari, beneficiază de o protecție minimală. În acest context, Marius, cofondator al inițiativei Proiectul Hoia-Baciu, încearcă să schimbe destinul pădurii.

Prin promovarea valorii sale turistice și culturale, el speră să convingă autoritățile să acorde protecție oficială locului. Compania sa organizează tururi ghidate ziua și noaptea, sesiuni de yoga, conferințe despre fenomene paranormale, vânători de comori și jocuri de evadare.

Iar pentru cei cu adevărat curajoși, experiența supremă este camparea peste noapte, chiar în mijlocul celei mai misterioase păduri din România. Pădurea Hoia-Baciu continuă, așadar, să-și păstreze aura de mister, un loc unde granița dintre realitate și legendă pare să se șteargă odată cu ceața care se ridică printre copaci. Printre poveștile care circulă de zeci de ani, cea mai tulburătoare este cea a unei fetițe de cinci ani, dispărută fără urmă și reapărută Pe măsură ce frunzele uscate trosnesc sub pași, iar aerul de toamnă poartă mirosul pământului reavăn, Marius rememorează legendele și întâmplările misterioase care au transformat pădurea Hoia-Baciu într-un loc al enigmelor. Printre poveștile care circulă de zeci de ani, cea mai tulburătoare este cea a unei fetițe de cinci ani, dispărută fără urmă în timpul unui picnic și reapărută, cinci ani mai târziu, exact așa cum fusese văzută ultima dată: neatinsă de timp, cu hainele curate și fără nicio amintire despre anii pierduți. Martorii care au trecut prin pădure vorbesc despre fenomene inexplicabile: voci șoptite care par să plutească printre copaci, mâini invizibile care trag sau împing, dar și despre aparate foto ori telefoane ce se opresc brusc, ca și cum o forță nevăzută le-ar bloca.

Reacțiile celor care ajung aici variază de la panică și teamă paralizantă la stări de euforie inexplicabilă, iar unii susțin că pielea li se acoperă de iritații ciudate, fără nicio cauză medicală evidentă. Unii dintre cei care au studiat pădurea au sfârșit internați în spitale de psihiatrie Marius scoate din rucsac un iPad și îmi arată faimoasele imagini care au făcut Hoia-Baciu celebră în întreaga lume în anii ’60: fotografii alb-negru, granulare, în care pare să se distingă o farfurie zburătoare plutind deasupra copacilor. „Acestea sunt capturile care au pus pădurea pe harta fenomenelor OZN”, spune el.

Urmează apoi o succesiune de cadre cu sfere luminoase, forme neclare și apariții translucide, surprinse de-a lungul anilor de diferiți martori. Deși imaginile nu pot fi considerate dovezi concrete, ele au alimentat interesul cercetătorilor timp de decenii.

Curios este faptul că Emil Barnea, autorul primelor fotografii, nu a obținut niciun beneficiu material din publicarea lor, dimpotrivă, a fost concediat din armată, regimul comunist privindu-l cu suspiciune pentru „înclinațiile sale mistice”. „Unii dintre cei care au studiat pădurea au sfârșit internați în spitale de psihiatrie”, adaugă Marius. „I-a băgat regimul comunist acolo? Sau li s-a întâmplat ceva cu adevărat, aici, în pădure?” Experiența ciudată trăită de jurnalistul britanic în pădurea bânturită Tururile organizate de Marius le oferă vizitatorilor ocazia de a se transforma, pentru câteva ore, în mici exploratori ai necunoscutului.

În timp ce ne apropiem de poiana ascunsă printre copaci, locul unde Barnea a surprins faimoasele sale imagini cu presupuse OZN-uri, ghidul îmi întinde un aparat de măsurare a câmpurilor electromagnetice, parte dintr-un set complet de „vânătoare de fantome”. „Aici începe zona cea mai activă a pădurii”, anunță el cu un zâmbet complice. „Să vedem ce ne așteaptă”. Deodată, linia copacilor se rupe, iar în față se deschide un cerc perfect, acoperit doar de iarbă scurtă.

Vegetația pare neatinsă de mâna omului, ca și cum natura însăși ar fi trasat acest spațiu misterios. Cu aparatul EMF în mână, încep să scanez poiana, urmărind cu atenție mișcarea acului care, pentru o clipă, vibrează intens.

Emoția dispare însă rapid când realizez că sursa „anomaliilor” este propriul telefon, care tocmai primise un mesaj. „După câteva ore petrecute în pădure, printre trunchiuri răsucite și umbre bizare, nu pot spune că am întâlnit ceva supranatural.

Totuși, locul are o energie greu de explicat, poate că această pădure nu este bântuită de spirite, ci de imaginația celor care vin aici în căutarea misterului”, a mai spus jurnalistul. Transilvania este, în general, un loc care stârnește imaginația, unde granița dintre realitate și folclor este estompată Transilvania continuă să fascineze deoarece este un tărâm unde realitatea și mitul par să se împletească fără frontiere clare.

În satele românești, tradițiile locale mențin vie credința despre strigoi, ființe nemuritoare, capabile să-și schimbe forma și să se ridice din morminte pentru a-i teroriza pe săteni. Numele lui Dracula, celebrul vampir creat de Bram Stoker, a rămas legat indisolubil de regiune, iar Castelul Bran, fortăreață de piatră ridicată pe un afloriment stâncos din Munții Carpați, la circa patru ore de pădurea Hoia-Baciu, este adesea promovat ca „reședința lui Dracula”. Deși clădirea seamănă puțin cu imaginea gotică descrisă de Stoker și nu există dovezi că ar fi inspirat romanul, castelul atrage anual numeroși vizitatori pasionați de atmosferă gotică, mai ales în perioada Halloweenului, când organizatorii pun la cale petreceri costumate. Chiar și în contextul Transilvaniei, cu pădurile sale pline de legende, atmosfera de la Hoia-Baciu rămâne unică.

Pădurile par să emane o energie aparte, fie că este vorba despre factori naturali, atmosferici sau doar povești transmise din generație în generație. „Aici, granița dintre realitate și imaginație este extrem de fragilă”, spune Marius.