Detalii despre coiful de la Coțofenești și brățările dacice. Din ce secol datează și unde au fost descoperite

Coiful de la Coțofenești și brățările dacice, recuperate de autoritățile olandeze la un an de când au fost furate dintr-un muzeu din Țările de Jos, datează din secolele I-IV de dinainte de Hristos. În contextul recuperării pieselor de patrimoniu furate în 2025 de la Muzeul din Drents, Ministerul Culturii a pus la dispoziția publicului informații referitoare la brățările dacice și coiful de la Coțofenești. Coiful princiar de la Coțofenești Coiful princiar de la Coțofenești datează din secolul IV de dinainte de Hristos și a fost descoperit, așa cum indică numele, în localitatea Coțofenești din Prahova. Acesta este confecționat din aur, are o greutate de 752,4 grame, un diametru de 200 de milimetri și o înălțime de 225 de milimetri. Piesa are formă conică, cu partea superioară lipsă și este lucrată din tablă de aur. „Calota este împodobită cu conuri “au repoussée”, dispuse în şiruri orizontale, cu excepţia a două conuri care sunt decorate cu ornamente cruciforme.

În zona frontală sunt reliefaţi doi ochi apotropaici cu sprâncene duble, terminate arcuit”, potrivit informațiilor transmise de Ministerul Culturii. Apărătoarele de obraz sunt decorate cu câte un coif și pelerină ce se sprijină cu unul din genunchi pe un berbec, pe care se pregătește să îl sacrifice cu pumnalul. „Apărătoarea cefei este împodobită în două registre, despărţite pe orizontală printr-o bandă de “S”.

Decorul din registrul superior este format din 4 animale din profil dispuse spre stânga, în mijloc fiind o rozetă”, potrivit sursei citate. Pe partea inferioară se regăsesc trei animale, dintre care două afrontate țin în gură un picior terminat cu o topită. Calota are „fragmente lipsă, fisuri, zgârieturi, urme vizibile de lovituri, deformări pe întreaga suprafață”, potrivit descrierii transmise de Ministerul Culturii: „Apărătoarea de obraz drept, desprinsă, lipită de coif cu fibre de sticlă şi răşină, cu o perforaţie din vechime, prezintă zgârieturi, fisuri, fragmente lipsă şi urme de lovire” „Apărătoarea stângă, prezintă o perforaţie din vechime, zgârieturi, fisuri, mici fragmente lipsă, urme de lovire, iar în zona de contact cu calota şi apărătoarea de ceafă prezintă tendinţa de desprindere şi lipitură cu fibre de sticlă şi răşină” „Apărătoarea de ceafă prezintă urme vizibile de lovituri, zgârieturi şi lungi fisuri cu fragmente lipsă în zona de contact cu calota şi în partea inferioară, precum şi o lipitură cu fibra de sticlă şi răşină” Ministerul Culturii mai arată că piesa este vizibil deformată și în cavitățile decorațiilor prezintă impurități. Brățările dacice Cele două brățări dacice recuperate de autoritățile olandeze au fost descoperite la Sarmisegetuza Regia și ambele datează din secolul I înainte de Hristos. Ambele sunt confecționate din aur, au o greutate de peste 1kg (1115 g una, 1076 grame a doua), diametru de peste 100 de mm (117 de mm una, 165 de mm a doua) și o înâlțime de 75 de mm (ambele). Descrierea celor două brățări, așa cum reiese din prezentarea Ministerului Culturii: Pentru prima brățară, cea de 1.115 grame: „Brăţară plurispiralică, (7.8 spirale), din metal galben, cu cele două extremităţi aplatizate, de formă dreptunghiulară, corpul decorat pe fiecare extremitate cu 7 palmete conţinând incizii în formă de brăduţ şi la mijloc un şir de puncte”; „Brăţara conţine la extremităţi o placă dreptunghiulară cu un cap de animal stilizat.

Suprafaţa plăcilor dreptunghiulare este decorată cu linii în formă de brăduţ, incizate.

Plăcile terminale sunt vizibile pe aceeaşi parte”; „Animalele de la extremităţi au gura marcată printr-o incizie şi ochii situaţi pe margini.

Capetele animalelor sunt decorate cu mici cercuri.

Pe corpul tijei, înaintea palmetelor, sunt cercuri incizate care o înconjoară” Pentru a doua brățară, cea de 1076 de grame: „Brăţară plurispiralică, (7,5 spirale), din metal galben, cu cele două extremităţi aplatizate, de formă dreptunghiulară, corpul decorat pe fiecare extremitate cu 7 palmete conţinând incizii în formă de brăduţ şi la mijloc un şir de puncte”; „Brăţara prezintă la extremităţi o placă dreptunghiulară terminată cu un cap de animal stilizat.

Suprafaţa plăcilor dreptunghiulare este decorată cu şiruri transversale constituite din incizii arcuite”; „Pe corpul tijei, înaintea palmetelor, sunt cercuri incizate care o înconjoară.

Plăcile terminale se suprapun ca poziţie”