Filme de la Cannes, Berlin, Locarno, Veneţia şi producţii premiate cu César, în selecţia Festivalului Filmului Francez 2026 - Programul ediţiei

Publicul din Bucureşti şi din alte 15 oraşe din ţară va avea ocazia să participe, între 19 şi 29 martie, la cea de-a 30-a ediţie a Festivalului Filmului Francez, organizată de Institutul Francez din România şi susţinută de Ambasada Franţei în România.

Peste 30 de filme prezentate în cele mai importante festivaluri de profil din lume – Cannes, Berlin, Locarno, Annecy, Toronto sau Veneţia – vor fi proiectate în cadrul ediţiei aniversare în cinematografe şi spaţii culturale alternative din Arad, Baia Mare, Braşov, Brăila, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara, potrivit news.ro În Bucureşti, Festivalul va fi găzduit şi anul acesta de Cinema Elvire Popesco, iar biletele sunt deja disponibile online, pe website: www.festivalff.ro şi Eventbook: http://tiny.cc/ProgramFFF2026 sau pot fi achiziţionate direct de la casa de bilete a cinematografului. Festivalul va fi precedat de un warm-up ce va avea loc la Cinema Elvire Popesco duminică, 15 martie, de la ora 18:30.

Evenimentul va include o proiecţie specială a filmului Out 1: Spectre (1972), marcând 10 ani de la trecerea în nefiinţă a cineastului Jacques Rivette.

Filmul, „o călătorie grandioasă care începe într-o atmosferă puternic ancorată în Parisul ameţitor al anilor ’70” (Le Monde), va fi prezentat într-o variantă alternativă de proiecţie, cu o durată totală de 4 ore şi 25 de minute. Secţiunea Panorama reprezintă nucleul celei de-a 30-a ediţii a Festivalului de Film Francez şi reuneşte premierele locale ale celor mai aşteptate producţii franceze din ultimul an.

Cu stiluri diferite, fiecare film din selecţie contribuie la conturarea unui cinema în continuare atent la rigoarea formei, care îşi afirmă vitalitatea şi îşi păstrează capacitatea de a problematiza ceea ce se întâmplă în lume: de la dinamica familială şi conflictele generate de război la întrebări legate de identitate, distopii şi căutarea afecţiunii. Selecţia reuneşte două ecranizări aflate la poli opuşi.

În "L’Étranger", regizat de François Ozon, romanul omonim al lui Albert Camus este reinterpretat dincolo de fidelitatea literală, într-o lectură care explorează tensiunile subiacente ale colonialismului şi ale unei culturi rasializate.

La celălalt capăt, în La Petite Dernière, Hafsia Herzi adaptează romanul ‘The Last One’ al lui Fatima Daas, articulând cu sensibilitate conflictul dintre morala familială şi efervescenţa mişcării queer europene. "L'Illusion" de Yakushima marchează o nouă coproducţie franceză semnată de Naomi Kawase, în care, fidelă universului său, cineasta abordează frontal tabuuri ale societăţii nipone, filtrate printr-o viziune solară, „o explorare a sensibilităţilor orientale versus cele occidentale, pe care a început-o în 2018 cu Vision” (Variety).

În acelaşi registru al interogaţiei intime, Love Me Tender, regizat de Anna Cazenave Cambet, chestionează limitele libertăţii feminine în societate, în familie, în relaţiile amoroase, în experienţa maternităţii şi în spaţiul prieteniei.

Filmul va fi prezentat în două proiecţii, dintre care una va fi pregătită cu subtitrări descriptive în limba română, dedicate publicului adult cu deficienţe de auz. Prin "Dossier 137", Dominik Moll propune o altă faţă a cinemaului politic şi a culturii protestului, într-o naraţiune clasică, riguros structurată.

În contrast, "Chien 51", al lui Cédric Jimenez, este poate cel mai atipic titlu al selecţiei: un sci-fi crime thriller plasat într-un Paris distopic, la fel de captivant pe cât îşi propune să fie seducător. Prezentat în Piazza Grande, la cea de-a 78-a ediţie a Festivalului de Film de la Locarno, "Le Pays D’Arto", a cineastei armene Tamara Stepanyan, propune un exerciţiu antrenant de contextualizare a războiului şi a tragediilor care au marcat Armenia, având-o pe Céline (Camille Cottin) drept ghid prin aceste teritorii alunecoase.

În "Promis Le Ciel", Erige Sehiri explorează efectele migraţiei forţate, urmărind trei protagoniste care încearcă să-şi depăşească luptele personale pe fundalul unor realităţi agravate de rasism şi disperare. Având premiera mondială la cea de-a 75-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, "La Tour de Glace", semnat de Lucile Hadžihalilović, invită spectatorul să urce, cărămidă cu cărămidă, un turn de gheaţă desprins parcă dintr-un basm abstract al anilor ’70, în timp ce cele două interpretări remarcabile ale Marionei Cotillard şi ale debutantei Clara Pacini conduc spre o lume glaciară, onirică şi neliniştitor de realistă. „O realizare cinematografică remarcabilă” (Eye for Film), debutul în lungmetraj al Louise Hémon, "L’Engloutie", este un tur de forţă care ne poartă până în colţurile îndepărtate ale Hautes-Alpes.

Filmul foloseşte în mod fascinant metafore politice şi culturale inspirate din istoria Franţei de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar rămâne fermecător mai ales prin senzualitatea mişcărilor, textura peliculei şi respiraţiile greoaie, niciodată voyeuristice, dar nici lipsite de substanţă. După "Blue Is the Warmest Colour", distins cu Palme d’Or la Cannes în 2013, şi după începutul seriei "Mektoub, My Love", regizorul Abdellatif Kechiche revine cu "Mektoub, My Love: Canto Due", continuând abordarea sa senzuală şi observaţională.

De această dată, într-un registru mai lejer şi mai matur, filmul surprinde întâlnirile protagoniştilor care trăiesc o vară toridă, încărcată de promisiuni. În spatele portretului cald al maternităţii neconvenţionale şi al căutării reciproce a iubirii necondiţionate, "L’Attachement" al lui Carine Tardieu ascunde povestea unei femei care, surprinzător, zdruncinată de propria istorie, se ataşează treptat de o familie străină.

Alain Guiraudie creează în "Miséricorde" „un neo-noir francez plin de umor şi ironie” (RogerEbert.com) în care se joacă cu un veritabil labirint narativ, pe măsură ce pătrundem într-un sat pitoresc alături de protagonistul Jeremie (Félix Kysyl), care revine pentru înmormântarea brutarului de la care a învăţat meseria.

Rătăcirea sa hedonistă e presărată cu elemente întunecate, senzualitate şi gesturi bizare de bunătate care rămân suspendate în suferinţă. Prezentat în premieră la Cannes, Maria este regizat de Jessica Palud şi o urmăreşte pe tânăra Maria Schneider la 19 ani, interpretată de actriţa franco-româncă Ana-Maria Vartolomei, confruntată cu abuzurile suferite pe platoul de filmare al lungmetrajului Ultimul tango la Paris.

Filmul propune un unghi nou asupra acestei controverse, demontând mitul conform căruia actorii ar trebui să sufere pentru artă. Secţiunea Patrimoniu: 30 de ani de cinema francez apare în programul Festivalului cu prilejul ediţiei din acest an, răspunzând nevoii de a revedea titlurile care ne-au adus în cinematografe şi de a regândi traiectoria lor - formală, estetică sau politică - după trecerea mai multor ani de la lansare. Aniversând 31 de ani de la lansare, "La Haine" (Mathieu Kassovitz, 1995) rămâne un reper al cinemaului politic francez contemporan, oferind, sub stratul său de ficţiune, o documentare hipnotică a condiţiilor opresive în care trăiesc cele mai vulnerabile comunităţi din Paris.

Văzut alături de scurtmetrajul "Fierrot le pou" (1990), care prefigurează stilul lui Kassovitz - tânăr câştigător al premiului pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes în 1995 – mesajul „ura generează ură” capătă o forţă şi mai durabilă, reverberând cu aceeaşi actualitate în "Les Indésirables" (Ladj Ly, 2023).

Viziunea lui Ly, visceral trăită, galvanizează suferinţa prin spectacol, arătând cum nedreptăţile se perpetuează şi rămân dureros de relevante.

Privind aceste filme unul lângă altul, de-a lungul decadelor, dar unite de aceleaşi valuri de revoltă, ne reamintim că lupta pentru drepturile promise nu se opreşte niciodată şi că, în absenţa altor mijloace, cinemaul poate funcţiona ca un mediator. Marcată ca o coproducţie româno-franco-italiană, "Dolce Far Niente" (Nae Caranfil, 1996) este prezent în selecţie atât pentru că filmul nu s-a bucurat niciodată de suficiente proiecţii în ţară, cât şi pentru că marchează relaţiile de producţie cu Franţa, o colaborare cu o lungă tradiţie în cinematograful românesc încă de la începuturile sale.

Revăzut în 2026, cu ocazia aniversării de 30 de ani a festivalului, contextul se dovedeşte ideal pentru a descoase istoria filmului şi a acestei legături culturale. În anii ’60, datorită mişcărilor cinematografice care se desfăşurau atât în Franţa, cât şi în restul lumii, arta filmului era într-o continuă revoluţie, iar Chris Marker se afla pe frontul mai multor mişcări şi impulsuri ce se stabilizau. "La Jetée" (1962) este construit ca o serie interconectată de imagini fixe, pe fundalul apocaliptic al Parisului.

Revăzut astăzi, împreună cu analiza lui Dominique Cabrera din "Le Cinquième plan de La Jetée" (2024) - un documentar personal, dar şi procedural, care încearcă să se apropie de scurtmetrajul ce a rămas imprimat în memoria spectatorilor – La Jetée devine parte dintr-un dialog început de noi generaţii. Competiţia Tinere Talente - Lungmetraj reuneşte patru filme ale tinerilor cineaşti aflaţi la primul sau al doilea lor lungmetraj, care vor fi votate de publicul din Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Iaşi.

Animale (Emma Benestan, 2024) o urmăreşte pe Nejma (Oulaya Amamra), angajată la o fermă din regiunea Camargue.

Ce părea a fi o experienţă idilică în pregătirea unei competiţii tradiţionale se transformă rapid într-un horror tensionat, în care relaţiile pe care Nejma le observă şi legăturile cu natura devin terenul unor confruntări neaşteptate.

Pornind de la varianta de scurtmetraj din 2021, Partir un jour (Amélie Bonnin, 2025) foloseşte elemente din muzicalurile contemporane franceze pentru a spune povestea întoarcerii într-un oraş natal şi redescoperirii legăturilor cu familia, prietenii şi spaţiile copilăriei.

În Nino (Pauline Loquès, 2025), protagonistul singuratic (Théodore Pellerin) rătăceşte prin Paris.

Rutina sa discretă de zi cu zi, marcată de întâlniri care rămân şi îl însoţesc, capătă treptat o nuanţă melancolică, în faţa unui destin tot mai împovărător.

Météors (Hubert Charuel, Claude Le Pape, 2025) îl prezintă pe Mika şi pe Dan, interpretaţi de Paul Kircher şi Idir Azougli.

Cei doi visează să părăsească oraşul mic, în timp ce încearcă să îşi învingă dependenţele şi limitele. Competiţia Tinere Talente - Scurtmetraj aduce, şi în acest an, o selecţie inedită.

În parteneriat cu UNATC, studenţii masteranzi ai programului Arhive audiovizuale: Prezervare şi Curatoriere au lucrat intensiv cu catalogul Agence française du Court Métrage şi ne propun o selecţie inventivă a celor mai circulate scurtmetraje franceze din ultima perioadă. Tot în cadrul programului de master, studenţii din anii terminali vor avea misiunea de a desemna filmul câştigător, al cărui regizor sau regizoare va avea şansa de a se alătura rezidenţei de scriere Pustnik. Secţiunea Public Tânăr aduce unele dintre cele mai îndrăgite animaţii franceze recente. "Amélie et la Métaphysique des tubes" (Liane-Cho Han Jin Kuang, Maïlys Vallade) se întoarce la cinema, de această dată într-o variantă cu dublaj în română, subtitrări descriptive în română, interpretare în limba semnelor române şi descriere audio în cască.

Această proiecţie accesibilizată, destinată tuturor vârstelor este posibilă datorită ANIMEST SUPER, Independenţa Film şi Freealize. "Arco" este o explozie de culori şi cea mai recentă animaţie a cineastului Ugo Bienvenu, în care Arco, un băieţel de 10 ani, aterizează forţat din anul 3000 în viitorul nostru apropiat. Documentarul lui Vincent Munier, "Le Chant des forêts", ne transportă în inima pădurilor, unde cineastul şi-a petrecut mult timp împreună cu tatăl şi bunicul său, pe care îi onorează cu această ocazie.

Alături de ei vom descoperi căprioare, păsări rare, vulpi, râşi şi legendarul cocoş de munte. Animaţia lui Michel Hazanavicius, "La Plus Précieuse des marchandises", prezintă o poveste caldă despre o familie de tăietori de lemne care descoperă un bebeluş ce le va schimba viaţa. Întâlniri, dezbateri, seri speciale şi momente împărtăşite vor ritma această ediţie aniversară.

La treizeci de ani de la începuturi, festivalul rămâne un spaţiu de celebrare şi dialog, susţinut de o prietenie franco-română vie şi de convingerea că cinemaul nu este doar un ecran, ci un loc unde ne regăsim. Biletele sunt deja disponibile pe site-ul festivalului https://festivalff.ro, pe Eventbook: http://tiny.cc/ProgramFFF2026, sau pot fi achiziţionate direct de la casa de bilete a cinematografului Institut français Elvire Popesco.