Pregătiri de război în Iran. SUA și UK și-au evacuat ambasadele din Ierusalim și Teheran

Puternicul grup armat irakian Kataib Hezbollah, un interpus al Iranului, şi-a îndemnat luptătorii să se pregătească pentru un posibil război prelungit în cazul unor atacuri americane împotriva Iranului, informează, vineri, AFP, citată de Agepres. „Din cauza ameninţărilor americane şi a acumulării forţelor militare care indică o escaladare periculoasă în regiune, este necesar ca toţi luptătorii să se pregătească pentru un război de uzură”, a transmis gruparea Kataib Hezbollah într-un comunicat publicat joi seară.

Aceasta a ameninţat Statele Unite cu „pierderi imense” în cazul unui război regional. Un comandant a considerat „foarte probabil” ca grupurile armate irakiene să intervină alături de Iran în cazul unui atac american, spunând că vor considera orice atac împotriva Iranului ca fiind o „ameninţare directă” la adresa lor. Aceste grupuri fac parte din ceea ce Iranul numeşte „axa rezistenţei”, care include gruparea şiită pro-iraniană Hezbollah din Liban și cea palestiniană, Hamas, decimată în ultimii ani în războiul cu Israelul. Sancţionate de guvernul american, facţiunile irakiene susţinute de Iran nu au intervenit în războiul lansat de Israel împotriva Iranului în iunie 2025, dar se aşteaptă să dea dovadă de „mai puţină reţinere”, mai ales în cazul unei ofensive care vizează răsturnarea regimului, a declarat, pentru AFP, comandantul, vorbind sub condiţia anonimatului. De luni de zile, pe fundalul războiului dintre Israel şi Hamas din Gaza, aceste organizaţii irakiene au lansat atacuri împotriva trupelor americane din regiune şi au încercat să vizeze Israelul, adesea fără succes.

Presiunea americană pentru ca acestea să depună armele este în creştere în Irak. În Liban, un oficial al Hezbollah a declarat, miercuri, pentru AFP, că mişcarea şiită nu va interveni în cazul unor atacuri americane „limitate” împotriva Iranului, dar va considera orice atac împotriva liderului suprem, ayatolahul Ali Khamenei, drept o „linie roşie”. Afirmaţia preşedintelui american, Donald Trump, conform căreia Iranul va avea în curând o rachetă care poate lovi Statele Unite, nu este susţinută de rapoartele serviciilor secrete americane şi pare a fi exagerată, potrivit a trei surse familiarizate cu aceste rapoarte, fapt ce pune la îndoială o parte din argumentul acestuia pentru un posibil atac împotriva regimului iranian, informează, vineri, Reuters, citat de Agerpres. În discursul său de marţi despre Starea Uniunii, adresat Congresului, Trump a început să prezinte americanilor argumentele sale privind motivul pentru care SUA ar putea lansa atacuri împotriva Iranului, spunând că regimul de la Teheran lucrează la rachete care vor ajunge în curând în Statele Unite. Dar două surse au declarat că nu au fost făcute modificări la o evaluare din 2025 a Agenţiei de Informaţii Militare a SUA, conform căreia Iranul ar trebui să aştepte până în 2035 pentru a dezvolta o „rachetă balistică intercontinentală (ICBM) viabilă din punct de vedere militar” pornind de la vehiculele sale de lansare spaţială (SLV) existente. „Preşedintele Trump are absolută dreptate să prezinte preocuparea gravă reprezentată de Iran - o ţară care scandează «moarte Americii» - de a deţine rachete balistice intercontinentale”, a declarat o purtătoare de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly. O sursă a declarat că, şi dacă China sau Coreea de Nord - care cooperează îndeaproape cu Iranul - ar oferi asistenţă tehnologică, Iranului i-ar lua probabil cel puţin opt ani pentru a produce „ceva care să fie de fapt la nivelul unui ICBM şi care să fie şi operaţional”. Sursele, care au vorbit sub condiţia anonimatului pentru a discuta despre informaţii delicate, au spus că nu sunt la curent cu nicio evaluare a serviciilor de informaţii americane conform căreia Iranul dezvoltă o rachetă care ar putea atinge în curând teritoriul SUA, dar nu au exclus posibilitatea existenţei unui nou raport de informaţii cu care ei să nu fie la curent. New York Times a relatat pentru prima dată că agenţiile de informaţii americane cred că Iranul este probabil la ani distanţă de a avea rachete care pot lovi Statele Unite. Rubio declară că Iranul este „pe calea” către arme care pot ajunge în SUA Un marinar nu a putut ajunge la moartea străbunicului, altul se gândește să părăsească Marina SUA după ce a stat aproape un an departe de fiica sa.

Alții reclamă că cea mai mare navă de război a SUA a avut probleme cu sistemul de canalizare.

Sunt doar câteva dintre problemele cu cae se confruntă echipajul de pe portavionul USS Gerald R.

Ford, după decizia președintelui Donald Trump de a prelungi pentru a doua oară misiunea. Unii marinari iar în calcul să plece din Marina SUA după întoarcerea în portul de bază, potrivit unor interviuri cu membri ai echipajului și cu rude ale acestora rămase acasă, scrie The Wall Street Journal. USS Gerald R.

Ford, cea mai mare navă de război a SUA, e pe mare din iunie anul trecut.

În octombrie, Pentagonul a deviat nava de la misiunea planificată în Mediterana și a trimis-o în Caraibe, pentru a sprijini acțiunile de confiscare de petroliere și operațiunea SUA de capturare a lui Nicolás Maduro, liderul de atunci al Venezuelei. Apoi, la începutul acestui an, echipajul a aflat că misiunea va fi prelungită din nou, ceea ce înseamnă traversarea Atlanticului înapoi spre Orientul Mijlociu, pentru a sprijini eventuale lovituri aeriene americane asupra Iranului.

Ford a traversat Strâmtoarea Gibraltar vineri, îndreptându-se spre est, potrivit unei fotografii satelitare obținute de The Wall Street Journal. Cea mai de durată misiune continuă a unei nave a Marinei SUA Desfășurările portavioanelor în timp de pace durează, de regulă, șase luni, a declarat Mark Montgomery, contraamiral în retragere. Însă militarii de pe Ford sunt plecați de acasă de opt luni, iar încă o prelungire ar putea duce misiunea la 11 luni, a spus el.

Acest lucru ar depăși recordul pentru cea mai de durată misiune continuă a unei nave a Marinei SUA. Marina SUA are, în total, 11 portavioane, toate cu programe stabilite cu mult timp înainte.

La un moment dat, unele sunt dislocate în diverse regiuni ale lumii, altele desfășoară antrenamente, iar altele se află în mentenanță.

Pe lângă Ford, și USS Abraham Lincoln, împreună cu grupul său de luptă, a fost trimis în Orientul Mijlociu. Într-o declarație, un oficial al Marinei a recunoscut dificultățile inerente serviciului naval și a spus că liderii Marinei consideră o prioritate sprijinirea marinarilor și a familiilor acestora.

Echipajele suprasolicitate pot fi o problemă la nivelul întregii flote, nu doar în cazul Ford.

În aprilie și mai 2025, spre finalul unei misiuni de opt luni, portavionul USS Harry S.

Truman a pierdut mai multe avioane de vânătoare în timp ce contracara atacurile rebelilor houthi în Marea Roșie.

O anchetă a Marinei a pus incidentul pe seama ritmului operațional ridicat al misiunii. O femei ofițer de pe USS Gerald R.

Ford a declarat pentru Journal că mulți membri ai echipajului sunt furioși și supărați, iar unii spun că vor să părăseească Marina la finalul desfășurării.

Ea a adăugat că îi e dor de fiica ei, încă mică, însă cel mai greu este să nu știe când își va revedea familia. Prelungirile de misiuni pot însemna evenimente ratate: aniversări, nunți, înmormântări sau nașterea unui copil. Căpitanul David Skarosi, comandantul Ford, a recunoscut problema prelungirii suplimentare, adăugând că l-a luat prin surprindere chiar și pe el.

Într-o scrisoare din 14 februarie către familiile echipajului, după anunțarea celei de-a doua prelungiri, el a scris că se așteptase să fie acasă în câteva săptămâni, ca să repare gardul din curte. „Am vorbit cu mulți dintre marinarii voștri care încearcă să accepte faptul că ratează planuri pentru Disney World, nunți la care confirmaseră deja participarea și vacanțe”, a scris Skarosi în scrisoarea văzută de Journal.

Dar, a conchis el, „când țara noastră ne cheamă, răspundem”. Sacrificiul nu este acceptat de toți cei aproximativ 5.000 de membri ai echipajului Mulți dintre membrii echipajului de pe Ford sunt bărbați și femei de aproximativ 20 de ani, cărora le lipsesc părinții și mâncarea de acasă. Alții au propriii lor copii.

Încearcă să țină legătura cu cei dragi prin apeluri telefonice și mesaje pe WhatsApp, însă secretul din jurul deplasărilor portavionului înseamnă că comunicarea cu familiile este rară, sporadică și imprevizibilă. Alți marinari de pe Ford văd perioadele prelungite departe de casă ca pe o parte firească a meseriei.

Unul a spus pentru Journal că, deși prelungirea a fost grea și toată lumea este obosită, toți știau la ce se înhamă.

Misiunea lor este să se asigure că luptele nu ajung „acasă”, a spus el. Misiunile lungi pot fi grele și pentru nave După opt luni pe mare, echipamentele încep să se defecteze, iar lucrările de mentenanță și modernizările planificate trebuie amânate, ceea ce perturbă calendarele șantierelor navale, a spus Montgomery.

Asta are un efect în lanț asupra ciclurilor de mentenanță și instruire ale altor nave, a adăugat el. Jami Prosser, din Pennsylvania, e obișnuit să vorbească cu fiul lui, care e controlor pe puntea de zbor a portavionului Ford, abia la 2-3 săptămâni. Fiul lui Prosser, care are doi copii, a lipsit de la moartea străbunicului, de la divorțul surorii și nu a fost alături de fratele lui când a fost bolnav. Prosser a spus că fiul său a menționat probleme cu toaletele de pe navă, fără să intre în detalii.

În ianuarie, mai multe toalete de pe Ford nu au fost funcționale.

Sistemul de canalizare al navei, care folosește tehnologie cu vacuum pentru a transporta deșeurile de la aproximativ 650 de toalete de la bord, a avut probleme în timpul misiunii. Menținerea contactului cu cei dragi este dificilă, a spus Rosarin McGhee, căsătorită cu un marinar de pe Ford, întrucât nava poate avea probleme cu semnalul zile întregi.

McGhee, care a locuit singură în Virginia Beach, Virginia, în ultimele opt luni cât soțul ei a fost pe mare, îi trimite constant scrisori scrise de mână și pachete.

A expediat până acum 17 cutii, cu mâncare și mici cadouri. „Trebuie să stau aici singură, indiferent cât de copleșitor devine”, a spus ea, adăugând că a fost „sfâșietor” să audă decizia lui Trump de a prelungi misiunea navei. Charlene Poston era pregătită ca fiul ei, specialist în muniție aeronavală, responsabil cu încărcarea bombelor pe aeronave, să se întoarcă acasă pe 2 februarie, a spus ea pentru Journal.

Ea și mama ei plănuiseră să meargă până la Virginia Beach ca să îl întâmpine.

Rezervase cazare prin Airbnb și o mașină de închiriat.

Dar pe 22 ianuarie, fiul ei i-a trimis un mesaj ca să anuleze totul, pentru că tocmai fuseseră anunțați că misiunea s-a prelungit.

A izbucnit în lacrimi. „Abia aștept să vină acasă.

Sunt atât de tineri, iar pentru noi încă sunt niște copii”, a spus Poston. Scott Tomlin, din Virginia, a spus că fiului lui, care supraveghează proviziile aduse la bordul Ford, nu îi place mâncarea de pe portavion.

Fiul său le cere frecvent familiei să-i trimită macaroane cu brânz și sos iute, a spus Tomlin. Șeful Statului Major al Armelor Întrunite al armatei SUA, generalul Dan Caine, a avertizat asupra „dimensiunii și complexității” unei intervenții militare în Iran, care ar putea provoca pierderi în rândul militarilor americani, au declarat surse citate joi de CNN.

Caine a lucrat, în ultimele săptămâni, la elaborarea unor planuri în cazul unui posibil atac asupra Iranului.

Rezervele venite practic din partea șefului armatei americane sunt în contrast cu retorica venită din partea președintelui Donald Trump, care s-a arătat până acum extrem de încrezător în capacitatea armatei SUA de a obține o victorie facilă în Iran. În același timp, conform surselor citate de CNN, Caine nu dorește o confruntare directă cu Trump și e decis să evite greșelile făcute de predecesorul său, generalul Mark Milley, în relația cu Casa Albă.

Astfel, Cain vrea să-și păstreze influența și respectul de care încă se bucură în relația cu Trump. Spre deosebire de Milley, Caine adoptă o atitudine mai rezervată în relația cu Donald Trump și evită să aibă intervenții prea directe în cadrul procesului de luare a deciziilor, inclusiv în ceea ce privește opțiunile legate de Iran - un echilibru precar pe care generalul încearcă să-l mențină din postura de principal consilier militar al lui Trump, prin evitarea unui conflict deschis cu un președinte cunoscut pentru ieșirile sale și imprevizibilitatea sa. Totdată, Caine dorește să-i poată oferi în continuare sfaturi profesioniste lui Trump. Există însă și voci care susțin că Caine nu a fost suficient de ferm în dialogul cu liderul de la Casa Albă. „Cu siguranță își temperează loviturile”, a declarat pentru CNN o sursă familiarizată cu aceste discuții. În replică, Joe Holstead, purtătorul de cuvânt al Statului Major Întrunit al armatei SUA, a declarat pentru CNN că generalul Caine „nu își temperează niciodată pozițiile” atunci când discută opțiuni militare care ar putea trimite trupele americane în zone de risc. „Rolul șefului Statului Major Întrunit și abordarea sa se bazează pe atribuțiile prevăzute de lege, care presupun furnizarea de consiliere militară președintelui, secretarului Apărării și Consiliului pentru Securitate Națională”, a afirmat Holstead. „Actualul șef (al Statului MAjor Întrunit - generalul Caine, n.r.) își îndeplinește aceste responsabilități oferind liderilor o gamă completă de opțiuni militare, însoțite de o evaluare atentă și riguroasă a efectelor secundare, implicațiilor și riscurilor asociate fiecărei variante”. O intervenție militară a SUA în Iran, mult mai complicată decât cea din Venezuela Donald Trump pune presiune, de câteva săptămâni, pe generalul Cain să elaboreze un plan detaliat în privința Iranului, de la lovituri asupra instalațiilor de rachete balistice și nucleare ale Teheranului, până la eliminarea conducerii, cu scopul forțării schimbării regimului. Aceste planuri sunt pregătite în paralel cu desfășurarea negocierilor „ultimei șanse” dintre SUA și Iran. În cadrul unei ședințe pe tema Iranului, desfășurată în „Situation Room” de la Casa Albă (încăperea specială dedicată întrunirilor în situații de criză) și care a durat de trei ori decât era prevăzut, Caine nu a putut anticipa urmările unei operațiuni de schimbare a regimului de la Teheran, au declarat pentru CNN, surse familiarizate cu situația, Atitudinea lui Caine e diferită acum față de cea afișată în urmă cu câteva luni, când generalul părea mult mai încrezător în privința succesului unei misiuni similare în Venezuela, când Nicolas Maduro a fost capturat de forțele americane și adus în fața justiției din SUA. După ce preocupările oficialilor Pentagonului legate de consecințele unei operațiuni millitare în Iran au început să apară în presă, Trump și-a reafirmat public încrederea în Caine. „Generalul Caine, ca și noi toți, ar prefera să nu vedem război, dar, dacă se ia decizia de a acționa militar împotriva Iranului, el consideră că va fi o victorie ușor de obținut”, a spus Trump. „El știe un singur lucru: cum să CÂȘTIGE și, dacă i se va spune să o facă, va fi în fruntea echipei.” De asemenea, întrebat despre deliberările lui Caine privind Iranul, Joe Holstead a declarat că acesta „nu susține o singură opțiune de acțiune și nici nu își introduce preferințele personale în discuțiile operaționale.” Un război între SUA și Iran devine tot mai plauzibil după ce administrația Trump a amenințat în toate felurile posibile regimul de la Teheran în ultima perioadă.

În același timp, Iranul refuză să se supună ultimatumurilor americanilor, iar negocierile indirecte între echipele de diplomați ale celor două țări nu au ajuns până acum la nicio concluzie notabilă. Miercuri, Axios scria că administrația Trump este mai aproape de un mare război în Orientul Mijlociu decât realizează majoritatea americanilor.

Publicația americană mai scrie că războiul ar putea să înceapă cât de curând. O operațiune militară americană în Iran ar arăta ca un război real și ar putea dura o perioadă mult mai lungă, spre deosebire de operațiunea-fulger din Venezuela, când Maduro a fost capturat pe parcursul unei zile.

Sursele Axios spun că ipoteticul război va fi dus împreună cu Israelul și ar avea o „întindere” mult mai mare decât operațiunea de vara trecută. El ar reprezenta cu adevărat o amenințare existențială pentru regimul de la Teheran, dar ar avea și implicații mari pentru regiune și pentru cei trei ani care au mai rămas din mandatul lui Trump. În contextul în care Congresul și publicul par să fie ocupați cu alte subiecte, lipsește dezbaterea publică pe tema acestei ipotetice intervenții militare americane, probabil cea mai mare din ultimul deceniu. Negocieri „gripate” Sursele Axios spun că Trump a fost foarte aproape de a bombarda Iranul la începutul lunii ianuarie, când regimul a început să ucidă sistematic protestatari. Când „fereastra de oportunitate” pentru atac a trecut, administrația a trecut la o abordare duală – negocieri pe tema programului nuclear și o accentuare a prezenței militare în zonă. Prin amânările constante și prin intensificarea prezenței militare până la acest nivel, Trump a crecut așteptările cu privire la ipotetica operațiune anti-Iran. Până în acest moment, o înțelegere SUA-Iran pe tema programului nuclear nu pare să fie posibilă. Jared Kushner și Steve Witkoff, doi dintre acoliții lui trump, s-au întâlnit cu ministru iranian de externe, Abbas Araghchi, timp de trei ore, marți, la Geneva. Deși ambele părți au spus că „au fost făcute progrese”, ruptură dintre SUA și Iran este adâncă, iar oficialii se declară pesimiști cu privire la șansele de succes ale acestor negocieri. JD Vance declara, la Fox News, că deși discuțiile „au mers bine” în unele feluri, „este încă foarte clar că președintele a stabilit niște linii roși, iar iranienii nu sunt încă dispuși să le accepte și să lucreze cu noi”. Vance a spus și că, deși Trump „ar vrea” o înțelegere cu iranienii, există și șansa să se ajungă în punctul în care va fi considerat că „diplomația a făcut tot ce se putea”.