INTERVIU. „Organizarea pe bază de clan”. Reforma în care toate guvernările și

„Există zeci de comune care au sub 500 de locuitori și peste 1.200 cu mai puțin de 2.000 de locuitori.

În zdrobitoarea lor majoritate, acestea nu se pot susține din fonduri proprii”, spune într-un interviu pentru publicul HotNews istoricul Dorin Dobrincu, care a studiat îndelungat problema reformei organizării administrative. „Reforma administrativă” e un termen arid, greu de discutat, de care însă poate depinde viitorul de zi cu zi a 19 milioane de români.

HotNews publică azi un interviu care încearcă, în termeni simpli, să lumineze o parte a discuției. Regionalizarea României nu ar însemna desființarea județelor și crearea unor structuri superioare acestora care ar coordona „chestiuni strategice”, susține Dorin Dobrincu. Un posibil reper e cel polonez.

Acesta este un sistem administrativ-teritorial multinivel: voievodate (echivalentul regiunii), powiate (nivel intermediar între regiune și municipii sau comune), și comune (urbane sau rurale). Istoricul Dorin Dobrincu este unul dintre coordonatorii lucrării „Regionalizarea.

Către un model de bună guvernanță a României”.

El susține că o adevărată reformă în administrația locală nu înseamnă doar tăierea cheltuielilor, așa cum face premierul Ilie Bolojan, dar și alte măsuri precum comasarea de comune sau regândirea atribuțiilor consiliilor județene. „Admit că nu este ușor să schimbi un sistem rigidizat și dominat de interese de clan”, mai spune istoricul. Deși am tot inventat orașe, populația urbană a rămas aceeași, ca pondere – Domnule Dobrincu, cum am ajuns să avem orașe în România cu 6.000 de locuitori, cum este, de exemplu, Tălmaciu din județul Sibiu?– Dorin Dobrincu: România a umflat statistic urbanizarea, dar nu a reușit să urbanizeze cu adevărat localitățile recent introduse în această categorie și nici unele din orașele mai vechi.

E ca și cum ai lua un sat, i-ai pune o plăcuță pe care scrie „Oraș”.

Ai ridica niște taxe și ai pretinde că de mâine există automat infrastructură, locuri de muncă neagricole, servicii publice mai bune, transport, cultură, utilități, dinamism economic.

Este o veritabilă potemkiniadă administrativă. În privința orașelor, acestea trebuie să aibă o densitate mare a populației și să fie locul unde se desfășoară activități sociale, culturale și economice, mai ales neagricole.

Legea prevede că un oraș ar trebui să aibă, „de regulă”, minimum 5.000 de locuitori. În anii 1990-2000, din dorința de a crește nivelul de urbanizare, fie și strict statistic, un număr important de comune a fost transformat în orașe. Chiar și așa, populația urbană a României a fost la ultimul recensământ (2021) de 52,2%, iar cea rurală de 47,8%.

Practic am rămas destul de aproape de nivelul din 1989.

În privința urbanizării, suntem printre ultimele țări din Uniunea Europeană, care are o medie de circa 75%. Unele orașe vor să redevină comune Amintesc un fenomen interesant și anume dorința administrației și populației anumitor orașe, care au obținut acest statut în urmă cu două decenii, de a reveni la statutul de comună.

Motivele sunt de natură financiară. Localitățile respective fie nu ar avea beneficii ca urmare a urbanizării, care ar fi mai degrabă pe hârtie, fie acestea ar fi prea mici, ba mai mult, impozitele ar fi mult mai mari.

A fost înregistrat un caz, al localității Băneasa, județul Constanța, care a fost declarată oraș în 2004 și care în 2008 a revenit la statutul de comună. Pierderile metroului se acoperă de la buzunarul întregii țări – Bucureștiul a avut tot timpul parte de anumite beneficii, comparativ cu restul localităților: transport în comun printre cele mai ieftine din țară, încălzirea la fel.

Sunt acestea niște anomalii sau sunt logice, având în vedere că Bucureștiul contribuie cel mai mult la economia României? – Facilitățile acordate Bucureștiului, în contrast cu restul țării, nu sunt logice, ci mai degrabă privilegii, de vreme ce, după cum am văzut, multe avantaje de care beneficiază nu se susțin numai cu resurse locale, ci și cu bani de la bugetul central.

Este cazul cunoscut al metroului, care este administrat de Ministerul Transporturilor, iar găurile financiare – permanentizate – sunt acoperite din banii tuturor. „Modelul economic monocentric nu este sănătos pentru România” – În acest moment avem o Capitală și un județ Ilfov care concentrează, practic, mare parte din economia României, unde veniturile sunt mult mai mari decât în celelalte județe.

Care sunt rădăcinile acestei situații?– Capitala a fost avantajată de toate regimurile politice pe care le-a cunoscut țara.

Concentrarea puterii, centralismul care a dominat politicile interne ale statului român, numeroasele instituții care își au sediile în București, aglomerarea multor oameni cu bani, în mare parte izvorul acestora fiind în restul țării, au dat naștere multor oportunități, atrăgând tot mai mulți locuitori. E clar că economia Bucureștiului produce astăzi foarte mult din PIB-ul României.

Nu cred însă că acest model economic monocentric este sănătos pentru România, dimpotrivă. Investițiile publice disproporționate în București sunt vizibile.

Și nu e vorba doar despre metrou și autostrăzi, unde prioritatea Capitalei a fost considerată de mulți, iarăși, drept ceva de la sine înțeles.

S-a văzut asta și în infrastructura administrativă, culturală sau sportivă. „Multe din sectoarele Bucureștiului și noul județ Ilfov au fost capturate de clanuri politico-economice” Ca să dau un exemplu, în ultimul deceniu au fost construite mai multe stadioane din bani publici, în vreme ce există regiuni întregi unde nu a fost făcut niciunul.

După cum se știe, investițiile publice atrag cel mai adesea și favorizează investițiile private. În zona București-Ilfov există mari interese de afaceri, imobiliare, de prelucrare a deșeurilor etc.

S-au constituit în timp rețele de influență politică și economică, ca să nu spun mafii.

Succesiv, multe din sectoarele Bucureștiului și noul județ Ilfov au fost capturate de clanuri politico-economice. Structurile administrative amintite sunt bine controlate, ca și altele din ansamblul țării, adesea la limita legii, de grupuri politice și de afaceri.

Aceste grupuri au o influență îngrijorător de mare asupra politicii românești, inclusiv asupra locurilor și felului în care se fac investițiile publice, asupra modului în care se repartizează banii din bugetul național sau din bugetele locale. „Una dintre problemele administrației din România este organizarea ei pe bază de clan” – Avem un premier care vorbește despre reforma în administrație locală, care presupune în principal reduceri de posturi, după modelul reducerilor pe care le-a aplicat la Oradea.

Credeți că aceasta este soluția cea mai bună? – Se știe prea bine că la modul general există o supradimensionare a schemelor în administrația locală.

De altfel, același lucru se constată și în administrația centrală, unde sunt numeroase instituții cu personal supradimensionat sau care se ocupă de multe lucruri inutile, ratându-și menirea.

Și din acest motiv este nevoie de o reformă a administrației locale. Una dintre problemele administrației din România este organizarea ei în bună măsură pe bază de clan, asemenea marilor partide. În numeroase primării, consilii județene sau deconcentrate găsești membri ai familiilor extinse și persoane apropiate, care ocupă diverse funcții și căpușează administrațiile locale. Cum s-a ajuns la mimarea politicii în România: se lasă moștenire primăriile Sunt și alte lucruri care afectează grav administrația locală, precum alegerea primarilor într-un singur tur, rezultat al înțelegerii de acum mai bine de un deceniu între partidele mainstream. Mai mult, se înregistrează și moștenirea poziției de primar în familie, de la comune, spre exemplu, la Mihai Eminescu, județul Botoșani, până la Capitală, cazul la sectorul 5.

Avem de-a face cu o mimare a politicii în România, și nu doar în comunitățile mici și medii. „Să nu cheltui mai mult decât produci și să elimini risipa” Premierul actual are o experiență îndelungată în fruntea unei primării, apoi a unui Consiliu Județean.

Partea cu nevoia reducerii cheltuielilor publice sau cel puțin cu ținerea lor sub control pare să o înțeleagă.

E esențial să nu cheltui mai mult decât produci și să elimini risipa. Avem nevoie nu doar de o tăiere de cheltuieli – iar asta s-a făcut uneori fără o analiză profundă, afectând sectoare esențiale –, ci și de alte măsuri.

Pe unele prim-ministrul a arătat că le înțelege, precum reforma aparatului public și a sistemelor de pensii, inclusiv eliminarea celor speciale, în frunte cu cele ale magistraților. Altele însă par să nu fie în atenția prim-ministrului, fie din neînțelegere, fie pentru că există o prea mare rezistență în interiorul partidelor și în administrație.

Admit că nu este ușor să schimbi un sistem rigidizat și dominat de interese de clan. „Există zeci de comune care au sub 500 locuitori” – Ce ar presupune o reorganizare a administrației locale din România? – În acest moment, România are 3.228 de unități administrativ-teritoriale (UAT).

Dintre acestea, 320 sunt orașe (inclusiv 103 municipii, cu tot cu București, care are un statut special), iar 2.862 sunt comune. În privința comunelor, mai bine de 1.200 dintre acestea au sub 2.000 de locuitori.

Sunt și câteva zeci de comune care au sub 500 de locuitori, ba chiar există un caz (Bătrâna, județul Hunedoara), mereu invocat, care are sub 100 de locuitori. În zdrobitoare majoritate, comunele nu se pot susține din fonduri proprii, fiind nevoie de virarea unor sume de la bugetul de stat.

Reforma administrativă implică o discuție legată de venituri și cheltuieli, dar presupune mai mult decât atât. Ar fi nevoie în primul rând de o comasare a comunelor.

Pentru aceasta este nevoie de identificarea celor mai bune soluții la nivel local.

În afară de scăderea cheltuielilor și de eliminarea posturilor înființate doar pentru a răsplăti clienții politici, ar fi nevoie de creșterea capacității administrative, de asigurarea nevoilor pe care comunitățile locale le au, sănătate, educație și cultură, comunicații. Multe dintre localitățile rurale sunt defavorizate de poziția geografică, fiind departe de marile căi de comunicație și orașe.

Aceasta explică depopularea accentuată, astfel încât măsurile administrative trebuie gândite cu atenție, pentru a nu lovi în oameni oricum dezavantajați. În zilele următoare, HotNews publică a doua parte a interviului cu Dorin Dobrincu despre tema care arde: reforma administrativă.