Ce se ascunde în spatele refuzului politicienilor români de a restricționa accesul copiilor sub 15 ani la rețelele sociale.

Proiect de lege împotriva accesului la rețelele sociale, depus în Parlamentul României Țări precum Australia, Franța, Spania, Cehia, Grecia, Portugalia lucrează la o legislație care să interzică accesul persoanelor sub 15 ani la social media.

Însă în acest război România stă, deocamdată, pe margine.

Dincolo de declarații pompoase despre cenzură și ineficiență, se ascunde un motiv mult mai simplu: o legislație în acest sens este greu de implementat spre imposibil cu infrastructura pe care o avem în prezent.

În plus, nu este o idee populară în rândul tinerilor și nici al părinților.

Adică, în rândul electoratului.

Așa că, de ce să ne complicăm când putem să n-o facem? Pe de altă parte, există și mesaje pozitive care vin din sistem.

Zilele trecute, deputatul Alexandru Băișanu, membru al Partidului Umanist Social Liberal (PUSL) a depus în Parlament un proiect de lege care vine pe fondul măsurilor luate deja în Europa.

Acum, interesant este de urmărit parcursul acestei inițiative, în contextul în care Ilie Bolojan, premierul României, Alexandru Rogobete, ministrul sănătății, și Cătălin Predoiu, ministrul de interne și-au exprimat public dezacordul. Discuția privind intervenția statului este complexă, consideră medicul Gabriel Diaconu, iar limitarea copiilor sub 15 ani la social media ar trebui analizată din mai multe unghiuri.

Pe de-o parte, există necesitatea protejării minorilor, pe de altă parte, libertatea de exprimare și libera circulație a datelor sunt principii fundamentale. Mai mult, în România, implementarea unor măsuri ferme este îngreunată de lipsa unei infrastructuri adecvate și de limite legislative, reglementarea conținutului intrând în conflict cu anumite prevederi constituționale, mai spune specialistul. O decizie grea, pe care nu și-o asumă nimeni: de ce să supărăm electoratul? Este vorba însă și despre un joc politic menit să atragă electorat, nu să nu-l îndepărteze. „Relația dintre politicieni și electorat în România este tot mai fragilă.

Mă refer la instinctul de conservare al politicianului care consideră că dacă ne prefacem că lucrurile nu se întâmplă, furtuna de praf va trece peste noi și nu va fi nevoie să facem sau să operăm schimbări în societate”. Este vorba despre așa-numita rezistență la schimbare, consecința incompetenței în guvernanță.

Căci felul nostru de a legifera, sistemul nostru parlamentar sunt profund criticabile, consideră specialistul. „Au fost momente de performanță guvernamentală, însă pe distanțe scurte de timp.

Dar, la modul general vorbind, noi nu avem memorie instituțională, noi nu avem experiența jocului pe termen lung, a planurilor pe termen lung, a unui proiect de țară, a unui proiect de națiune.

Noi am supraviețuit 35 de ani după comunism cu pași mici, de pe-o zi pe alta”. Gabriel Diaconu este de părere că politicienii, cei care au puterea deciziei, dacă ar fi să consimtă asupra unor măsuri de reglementare a tehnologiei digitale ar trebui să le ducă până la capăt, să facă schimbări profunde, nu doar de suprafață.

Și nimeni nu-și asumă o astfel de responsabilitate. „Ar trebui să meargă până la capăt cu tot ceea ce înseamnă redresarea educației, finanțarea corectă a instituțiilor pilon pentru viitorul acestei țări: educația și sănătatea.

Pe când, la noi, politicienii nu au calibrul și nici anvergura de a propune și susține o astfel de politică.

Pentru că, dacă se aventurează în ape necunoscute, riscă să-și piardă scaunul, poziția”. Astfel, pentru România, soluția este clară: asumarea unui plan pe termen lung și eliminarea corupției din interiorul clasei politice.

Educația și sănătatea trebuie să devină priorități, iar politicienii să își depășească instinctul de conservare, înlocuindu-l cu curajul de a face schimbări reale. Pericolul care a speriat Occidentul Discuția care are loc în spațiul european și care se referă la interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 15 ani este o reacție față de războiul hibrid din ultimii ani. „Ne-am confruntat cu infodemia din timpul pandemiei de COVID, apoi cu războiul informațional dus de Federația Rusă, ca parte a invaziei în Ucraina.

Și vorbim despre o reacție planetară, nu doar europeană.

Căci pentru racolare și diseminare de mesaj, populațiile underage sunt populații țintite din două motive”, explică Gabriel Diaconu. Este vorba despre vulnerabilitatea implicită datorată vârstei și oportunitatea dată de prescripția vârstei penale la anumite categorii de infracțiuni. „Este același fenomen pe care l-am observat în traficul internațional de droguri, când dealerii nu mai erau adulți, ci copii.

Motivul? Era mult mai simplu să folosești populații care nu sunt la vârsta răspunderii penale pentru acest gen de infracționalitate”. Prin urmare, pe lângă protejarea sănătății mintale a copiilor, autoritățile europene mai urmăresc un aspect: securitatea națională. Avem nevoie de legislație și de tehnologie Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a precizat că, în cele din urmă, România va trebui să se alinieze noilor tendințe europene. „Eu cred că decizia aceasta va fi pusă, în cele din urmă, în aplicare.

Deși, există obstacole.

Legislația, de exemplu, trebuie pusă la punct.

Căci, pe de-o parte avem garanția libertății de circulație a datelor, pe de altă parte nu avem o legislație care să penalizeze suficient de robust folosirea malițioasă a acestora decât la nivelul furtului sau al încălcării confidențialității.

Însă la nivelul conținutului avem inclusiv un impediment constituțional”. Toate discuțiile despre reglementare versus cenzură ar trebui privite cu mare seriozitate, continuă specialistul.

Acesta se referă la companii de bună credință, care activează respectând prevederile legale și care ar trebui protejate. „Trebuie să spunem lucrurilor pe nume și să fim onești: aceste restricții nu ar trebui să vizeze întreaga piață de conținut.

Există și companii de bună credință care, tot printr-o legislație foarte clară, ar trebui încurajate să comercializeze produse respectând, evident, prevederile legale”.

Actorii care distribuie conținut malițios sau care sunt paravan pentru acțiuni malițioase sunt cunoscuți. „Vorbim despre TikTok, Discord și Telegram”. „Există riscul să-i împingem pe copii către dark web” Gabriel Diaconu mai atrage atenția asupra unui aspect pe care l-am putea scăpa de sub control, odată cu restricționarea accesului copiilor la rețelele sociale. „Dacă facem o comparație cu lupta pe care o duc toate statele lumii potriva drogurilor, observăm un fenomen care s-ar putea întâmpla și în ceea ce privește social media.

Este vorba despre așa-numitul fenomen de funneling.

Restricționarea accesului la marile narcotice și stupefiante a împins potențialii consumatori, ca printr-o pâlnie, către noi substanțe psihoactive și droguri de sinteză mai ieftine”. Prin urmare, extrapolând, nu cumva practicile restrictive împotriva social media i-ar împinge pe utilizatori prin această pâlnie către zone din ce în ce mai nișate și mai greu de monitorizat?