De ce persoanele care trăiesc la altitudine mare dezvoltă mai rar diabet. Legătura dintre nivelul scăzut de oxigen şi scăderea glicemiei ar putea deschide calea către noi tratamente
Vrei să înțelegi mai bine această știre?
Folosește comentatorii AI pentru a obține perspective diferite și creează-ți propria interpretare personalizată sau obține o analiză detaliată cu AI.
Studii experimentale recente aduc clarificări privind prevalenţa mai scăzută a diabetului în rândul persoanelor care trăiesc la altitudine mare.
Datele, obţinute în modele animale, evidenţiază mecanisme biologice care ar putea sta la baza unor viitoare strategii terapeutice. Un studiu, realizat de cercetători de la Gladstone Institutes din San Francisco şi publicat joi, în revista Cell Metabolism, arată că în condiţii de oxigen scăzut, similare celor de la altitudine mare, globulele roşii îşi modifică metabolismul şi absorb mai multă glucoză din sânge.
Autorii descriu aceste celule drept un „rezervor de glucoză” - o structură care preia şi utilizează cantităţi mari de glucoză din circulaţie. Rezultatele, obţinute în modele animale, indică mecanisme biologice care ar putea orienta în viitor dezvoltarea unor noi abordări terapeutice. La altitudine mare, capacitatea de a transporta mai multă glucoză oferă globulelor roşii energie suplimentară pentru a livra oxigenul mai eficient în organism.
Conform raportului, acest proces are ca efect secundar scăderea nivelului glicemiei. În experimente anterioare, echipa a observat că şoarecii care respirau aer cu concentraţie scăzută de oxigen aveau valori ale glicemiei mult mai mici decât în mod normal.
După administrarea de zahăr, glucoza dispărea aproape imediat din sângele acestor animale.
Analizele efectuate la nivelul muşchilor, creierului şi ficatului nu au explicat fenomenul. În final, cercetătorii au identificat globulele roşii drept principalul compartiment de captare a glucozei, termen care desemnează o structură capabilă să preia şi să utilizeze cantităţi importante de glucoză din circulaţie. În condiţii de hipoxie, şoarecii produceau un număr semnificativ mai mare de globule roşii, iar fiecare celulă absorbea mai multă glucoză comparativ cu cele formate în condiţii normale de oxigen. Echipa a testat apoi un medicament experimental, denumit HypoxyStat, conceput pentru a imita efectele oxigenului scăzut prin creşterea afinităţii hemoglobinei pentru oxigen, ceea ce limitează eliberarea acestuia către ţesuturi.
La şoarecii cu diabet, medicamentul a normalizat complet glicemia, potrivit autorilor, având un efect superior medicamentelor existente.
Substanţa nu este aprobată încă pentru utilizare clinică. Autorii consideră că rezultatele deschid posibilitatea unei abordări diferite în tratamentul diabetului, prin utilizarea globulelor roşii ca mecanism de captare a glucozei din sânge.
Vrei să înțelegi mai bine această știre?
Folosește comentatorii AI pentru a obține perspective diferite și creează-ți propria interpretare personalizată sau obține o analiză detaliată cu AI.