O cometă i-a uimit pe oamenii de știință: și-a inversat în mod misterios rotația după ce a trecut pe lângă Soare

O cometă care a traversat în viteză Sistemul Solar i-a uimit pe oamenii de știință făcând ceva ce nu mai fusese observat până atunci.

La începutul anului 2017, cometa 41P/Tuttle-Giacobini-Kresák a ajuns din nou la punctul cel mai apropiat de Soare din orbita sa de 5,4 ani, numit periheliu, scre Science Alert. Pe măsură ce se apropia, rotația sa părea să încetinească până la oprire completă, înainte de a porni din nou, probabil în direcția opusă, potrivit astronomului David Jewitt de la Universitatea din California, Los Angeles. Inversarea în sine nu este partea surprinzătoare; schimbări ale rotației cometelor sunt cunoscute ca având loc uneori atunci când aceste corpuri înghețate se apropie de Soare.

Ceea ce este remarcabil este cât de rapid și dramatic s-a produs această inversare. „Recordul anterior pentru încetinirea rotației unei comete îi aparținea cometei 103P/Hartley 2, care și-a încetinit rotația de la 17 la 19 ore în decurs de 90 de zile”, a spus astronomul Dennis Bodewits de la Universitatea din Maryland, descriind faza de încetinire în 2018. „Prin comparație, 41P și-a încetinit rotația de peste 10 ori mai mult în doar 60 de zile, astfel încât atât amploarea, cât și viteza acestei schimbări sunt lucruri pe care nu le-am mai văzut niciodată”. Succesiunea evenimentelor a fost următoarea: observațiile din martie 2017 au arătat că perioada de rotație a cometei 41P era de aproximativ 20 de ore.

Până în mai, rotația încetinise la mai mult decât dublu, o rotație completă având loc la aproximativ 53 de ore. În decembrie însă, s-a întâmplat ceva cu adevărat ciudat.

Perioada de rotație a cometei s-a redus la 14,4 ore – o schimbare care, crede Jewitt, poate fi explicată cel mai bine prin faptul că rotația sa a încetinit până la oprire completă în jurul lunii iunie 2017 și apoi și-a schimbat direcția. În teorie, acest lucru este destul de ușor de explicat.

Cometele sunt aglomerări neregulate de rocă și gheață care își petrec cea mai mare parte a perioadei orbitale deplasându-se prin spațiu.

Totuși, pe măsură ce se apropie de Soare, gheața din structura lor începe să treacă direct în stare gazoasă, un proces numit sublimare. Jeturi și gheizere izbucnesc, aruncând vapori în spațiu.

Fiecare dintre aceste jeturi exercită un cuplu de forță asupra nucleului cometei.

De aceea multe comete își schimbă rotația pe măsură ce orbitează Soarele, unele accelerând atât de mult încât ajung să se dezintegreze complet.

În plus, rotația unei comete mai mici se modifică mai ușor decât cea a uneia mai mari.

Având aproximativ un kilometru lățime – cam cât lungimea a 10 terenuri de fotbal puse cap la cap – 41P este suficient de mică pentru ca aceste jeturi de gaz să aibă un efect disproporționat asupra ei. Dacă Soarele a încălzit-o neuniform sau dacă distribuția gheții din interiorul ei a fost inegală, inversarea rapidă este relativ ușor de explicat matematic. Totuși, rămâne un mic semn de întrebare.

Măsurătorile curbei de lumină realizate pentru 41P pot indica rata de rotație, dar nu și direcția rotației. Jewitt a ajuns la concluziile sale corelând curbele de lumină cu noi estimări ale dimensiunii cometei, calculate pe baza datelor de arhivă ale Telescopului Spațial Hubble.

Acestea se potriveau coerent doar dacă rotația cometei încetinise până la zero și apoi se inversase. „Schimbările rapide observate sunt consecințe naturale ale cuplurilor produse de gazele volatile eliberate, care acționează asupra nucleului foarte mic”, scrie Jewitt în prepublicarea sa, care nu a fost încă evaluată de experți. Dacă rotația cometei 41P continuă să evolueze în ritmul observat în 2017, aceasta s-ar putea dezintegra în doar câteva decenii, a constatat Jewitt.

Deocamdată nu știm dacă va fi așa.

Nu există date publicate despre rata de rotație de la periheliul său din septembrie 2022.

Următoarea oportunitate de a-i măsura rotația va fi la periheliul din 2028. Cometele sunt printre cele mai fascinante relicve ale Sistemului Solar timpuriu.

Sunt fragile și se schimbă rapid, dar cumva sunt încă aici, la 4,5 miliarde de ani după formarea Sistemului Solar. Schimbările manifestate de 41P pe parcursul anului 2017 și în deceniile anterioare sugerează că ar putea fi rămășița unei comete mult mai mari, care a fost treptat erodată de lunga și lenta sa „dansare” în jurul Soarelui.