Doamne care s-au dus cu cizme...

Prezentă zilele trecute la Oradea, cunoscuta actriță Maia Morgenstern a făcut, după vizită, o amplă și emoționantă postare în care vorbește despre legătura sa specială cu orașul, despre amintirile din copilărie și despre întâlnirea cu publicul local. Ea a remarcat, însă, că accesul la Casa de Cultură a Sindicatelor a fost „practic imposibil” din cauza unui „ocean de noroi”. „Am fost la Oradea.

Iubesc Oradea”, își începe actrița mesajul, evocând amintiri puternice legate de copilărie și de vizitele mamei sale la Băile Felix, considerate atunci un refugiu și o soluție pentru problemele de sănătate.

Deși, copil fiind, nu a ajuns efectiv la Oradea, orașul a rămas prezent în memoria ei prin poveștile și trăirile familiei. Maia Morgenstern a povestit că a ajuns duminică la Oradea „cu treabă”: mai întâi, o întâlnire cu publicul la Sinagoga Sion, eveniment intitulat „Sub cupola Sionului”, gândit ca un dialog deschis despre teatru, viață, memorie și identitate, într-un spațiu simbolic al orașului. A urmat spectacolul „Dragoste în 2 acte (și un bis)”, susținut la Casa de Cultură a Sindicatelor, alături de actorul Marius Bodochi. În postare, Maia Morgenstern descrie o sală plină, cu spectatori de toate vârstele, și o atmosferă caldă, în contrast cu vremea de afară. „Apoi am avut spectacolul, împreună cu domnul Marius Bodochi, la Casa de Cultură.

Au fost mulți oameni, de toate vârstele: tineri, bătrâni, adolescenți, bunici.

Maturi.

Casa de Cultură devenise… încăpătoare.

Încăpătoare și primitoare: era plăcut.

Au „dat drumu’” la încălzire din zori.

Era bine, deși afară se pornise ninsoarea, chiar viscol”, scrie actrița. Accesul la Casa de Cultură a fost însă o adevărată provocare, din cauza lucrărilor din Parcul 1 Decembrie, aflat în plin proces de reabilitare. Actrița povestește că a văzut doamne venite la spectacol încălțate cu cizme de cauciuc, pe care le-au lăsat la garderobă, schimbându-se apoi în pantofi eleganți, potriviți unei seri de gală. „Accesul în Casa de Cultură însă… practic imposibil.

Un ocean de noroi: de, se petrec lucrări.

Nu știu exact.

Dar! Am văzut doamne care au venit încălțate cu cizme de cauciuc.

Le-au lăsat la garderobă și și-au luat pantofii eleganți, asortați la, cu ținuta de gală, potrivită pentru un asemenea eveniment.

Spectacol de muzică și poezie.

Muzică clasică.

Poezie de dragoste.

Iată, public.

Publicuri.

Publicul — cetățean, cum ar fi de părere unii să-i zicem.

De acord, zic eu.

Căci, vorba lui Rilke: «Vreau dragoste să-ți dau! De care-ai vrea…?»”, încheie Maia Morgenstern.