ANALIZĂ. De ce a acceptat Nicușor Dan statutul de observator al României la Consiliul lui Donald Trump: ”Era inevitabil”

Recent, șeful statului a anunțat că România va participa cu statut de observator la organizația numită „Consiliul pentru Pace”, inițiativă asociată administrației Trump și care a fost lansată în forma sa actuală la Davos. Politologul Cristian Pîrvulescu subliniază că, din perspectiva autorităților române, alternativa ar fi generat tensiuni serioase cu Statele Unite. „Este o decizie cumpătată.

Nu prea există alternativă la această decizie, pentru că exista riscul ca un refuz să fie privit de Statele Unite, iar România nu este în poziția Franței sau Germaniei (...) să fie privit ca o reacție inacceptabilă”, a explicat Pîrvulescu. Tot el spune că semnarea convenției ar fi fost imposibilă „în condițiile actuale”, motiv pentru care statutul de observator — folosit și de Italia — a oferit un compromis acceptabil. Citește și Politologul consideră că această mișcare se înscrie în eforturile președintelui Nicușor Dan de a restarta relațiile bilaterale cu SUA: „Cu atât mai mult cu președintele Dan își dorește să facă o vizită în Statele Unite ale Americii, să relanseze relațiile bilaterale româno-americane”. Tensiuni potențiale cu Uniunea Europeană Chiar dacă prezența României poate facilita dialogul cu Washingtonul, ea vine cu riscuri pe relația cu Uniunea Europeană. „Dezavantajele sunt legate în primul rând de relația cu Uniunea Europeană și cu Comisia”, spune Pîrvulescu.

El amintește că unele dintre marile state europene contestă din temelii baza juridică a „Consiliului pentru Pace”. Potrivit lui, structura organizației nu seamănă cu un organism internațional, ci „un club privat în care se plătește cotizație și în care poziția dominantă absolută este cea a președintelui american pe viață”. În acest context, România nu ar fi putut oricum semna documentele, pentru că „există proceduri în România pentru ca un președinte să-și poată asuma o responsabilitate (...).

Un tratat internațional (...) trebuie să fie ratificat de Parlament”. Ce înseamnă statutul de observator Pîrvulescu subliniază că România nu va avea nicio putere decizională: „Nu avem niciun fel de drept de vot.

Oricum, să știți că și dreptul de vot este absolut relativ (...), președintele este cel care decide, are drept de voturi de veto și poate să decidă singur”. Mai mult, el avertizează că nu există certitudinea că statutul de observator este clar definit în cadrul consiliului: „Bănuiesc că s-a negociat acest lucru și că președintele Dan (...) nu va fi pus într-o situație dificilă”. Decizia a fost posibilă și datorită Italiei, care a adoptat aceeași soluție. „Italia, în final, a găsit această soluție de compromis, și anume statutul de observator (...).

România a putut să profite de ea”, afirmă politologul. România între SUA și UE Pentru România, problema centrală rămâne poziționarea într-un context geopolitic tensionat.

Acceptarea invitației americane a evitat riscul deteriorării relațiilor bilaterale, dar crește presiunea din partea Uniunii Europene. „Dacă acceptam, riscăm să intrăm într-un conflict cu state importante din Uniunea Europeană (...).

Așa, suntem într-o poziție de ambiguitate absolută”, explică Pîrvulescu.

În opinia sa, România ar putea câștiga „libertate de acțiune în raport cu administrația americană”, dar nu și prestigiu internațional. Politologul atrage atenția și asupra riscului financiar: „Există riscul ca România, dacă nu-și asumă integral valorile europene, să piardă finanțările (...) pentru că ele sunt condiționate de respectarea valorilor europene”. Despre rolul României în dosarul Gaza Întrebat dacă România ar putea influența reconstrucția din Gaza, Pîrvulescu a respins această ipoteză: „Nu cred că România poate să își asume un rol foarte important (...) va exista un comitet coordonat de Donald Trump (...)”. El avertizează că inițiativa urmărește crearea „unei noi ordini mondiale, ordine post ONU, care este foarte riscantă”. O decizie inevitabilă Pîrvulescu consideră că președintele României nu avea spațiu real de manevră: „Era o mișcare care era inevitabilă, pentru că nu aveam alternativă, pentru că ne doream o relație bună cu Statele Unite”. În plus, percepția unei părți a societății românești față de administrația Trump a contat în ecuația politică: „Există o parte a societății românești care consideră administrația Trump ca o administrație prietenă”. În final, politologul speră că partenerii europeni vor înțelege contextul dificil în care se află România: „Dacă europenii înțeleg situația specială a României (...) ar putea să treacă cu vederea acest moment”.