Țările din Europa cu cele mai mari impozite pe venit în 2026. Ce poziție ocupă România în clasament

Sistemele de impozitare a veniturilor diferă semnificativ în Europa, iar anul 2026 confirmă o realitate deja cunoscută: există un contrast puternic între statele din nord-vestul continentului și cele din est.

În timp ce unele guverne aplică taxe marginale care depășesc 50% pentru veniturile foarte mari, altele mențin cote reduse, mizând pe un regim fiscal mai prietenos pentru contribuabili.

România se află în această a doua categorie, cu una dintre cele mai scăzute cote maxime din Uniunea Europeană. Unde se plătesc cele mai mari impozite pe venit La vârful clasamentului european în 2026 se află Danemarca, unde cota maximă a impozitului pe venit ajunge la 60,5%.

Statul nordic a introdus recent o tranșă suplimentară pentru veniturile foarte ridicate, consolidându-și poziția de lider în materie de fiscalitate progresivă. Alături de Danemarca, alte șase țări europene aplică rate maxime de peste 50%: Franța, Austria, Spania, Belgia, Portugalia și Suedia.

În aceste economii, persoanele cu venituri foarte mari suportă o povară fiscală considerabilă, în concordanță cu filosofia statului social puternic și a redistribuirii extinse. Niveluri apropiate de acest prag se regăsesc și în Slovenia și Țările de Jos, unde sistemele progresive impun cote ridicate pentru tranșele superioare de venit. Media europeană și diferențele dintre marile economii Privind ansamblul celor 35 de state europene analizate de Euronews, media cotei maxime de impozitare este de 38,5%.

În rândul țărilor europene membre ale OCDE, media urcă la peste 43%.

În 18 state, nivelul maxim depășește 40%, ceea ce arată că impozitarea progresivă rămâne dominantă în Europa.

Nouă țări se situează într-un interval intermediar, cu rate între 40% și 48%: Irlanda, Germania, Italia, Islanda, Luxemburg, Finlanda, Regatul Unit, Grecia și Turcia. Dacă ne uităm la cele mai mari cinci economii europene, diferențele sunt semnificative.

În Regatul Unit, cota maximă este de 45%, în timp ce în Franța depășește 55%, o distanță de aproximativ zece puncte procentuale.

Această variație reflectă alegeri politice diferite privind echilibrul dintre competitivitate și redistribuire. În contrast cu nordul și vestul continentului, Europa Centrală și de Est menține, în general, cote mai reduse.

România și Bulgaria au în 2026 o cotă maximă de 10%, printre cele mai mici din Europa.

Sub pragul de 25% se situează și Republica Moldova, Ungaria, Ucraina, Georgia, Cehia și Estonia.

În multe dintre aceste state funcționează sisteme de tip cotă unică, ceea ce limitează diferențele dintre nivelurile de impozitare aplicate diverselor categorii de venit. Există totuși excepții în regiune.

Turcia, de exemplu, aplică o rată maximă de aproximativ 41%, apropiată de media europeană, deși nu face parte din Uniunea Europeană. Ce loc ocupă România în clasament Cotele maxime nu sunt fixe.

În ultimul an, mai multe guverne au intervenit asupra nivelurilor de impozitare.

Danemarca a majorat plafonul superior prin introducerea unei noi tranșe pentru veniturile foarte mari.

Estonia a crescut cota unică, iar Slovacia a adăugat două tranșe suplimentare, ceea ce a dus la creșterea nivelului maxim.

În schimb, Finlanda a redus semnificativ cota maximă, într-o mișcare menită să stimuleze competitivitatea.

Aceste ajustări arată că politicile fiscale sunt un instrument dinamic, influențat de nevoile bugetare, de contextul economic și de strategiile guvernamentale. Cu o cotă maximă de 10%, România se află la coada clasamentului european în ceea ce privește impozitarea veniturilor mari.

Sistemul actual, bazat pe o cotă unică, plasează țara în rândul economiilor cu fiscalitate redusă asupra veniturilor personale. În același timp, dezbaterea privind echitatea fiscală rămâne deschisă.

Un studiu Eurobarometru arată că doar o minoritate a cetățenilor europeni consideră că taxele sunt plătite pe deplin proporțional cu veniturile și averea, în timp ce jumătate apreciază că acest lucru se întâmplă doar parțial. În acest context, poziția României în clasament reflectă o opțiune clară pentru un nivel redus al impozitării directe.

Rămâne de văzut dacă presiunile bugetare și discuțiile despre reformă fiscală vor modifica acest echilibru în anii următori.