Retragerea „Carrefour” în „cheie” istorică

Despre retragerea retailer-ului „Carrefour” din România, se vorbește de ceva timp, mai întâi ca posibilitate de analiză internă a companiei, „scursă” spre presa economică franceză, iar acum a devenit o certitudine, cunoscându-se și cine ar urma să cumpere magazinele de proximitate și marile hypermarket-uri „Carrefour”. „Carrefour” a însemnat „Occident” pentru români! De multe ori, sa scris că în filmul „Buletin de București”, din anul 1982, cu marii actori Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Draga Olteanu Matei, Catrinel Dumitrescu, Rodica Mandache, apare la un moment dat o plasă din plastic pe care scria „Carrefour”.

Se știe că mulți români aveau rude plecate peste granițe și aceștia trimiteau pachete în țară, când puteau.

Este posibil ca o astfel de pungă din plastic să fi făcut parte dintr-un pachet de acest tip. După 1990, alimentația publică a fost apanajul micilor magazine de cartier dar și al structurilor „en-gros” create în special de comercianții din Orientul Mijlociu sau China.

Tot ei comercializau și produse de îmbrăcăminte, electronice, electrocasnice.

La 27 iunie 2001, Primul Ministru Adrian Năstase lua parte la inaugurarea primului hypermarket Carrefour din Cartierul Militari.

Așadar, brandul respectiv are o tradiție de aproape 25 de ani pe piața românească. „Carrefour” nu este primul brand francez care pleacă din România! Precedentele Renault și Citroen! „Carrefour” în limba franceză înseamnă „intersecție”, ceea ce englezii traduc prin „jonction” sau „cross-road”.

Se știe că în România, două grupuri auto, Renault și Citroen au construit câte o firmă mixtă care să gestioneze construcția de automobile românești sub licențele acestor companii auto.

Renault a venit la mijlocul anilor 60, iar Citroen a venit la mijlocul anilor 70. În 1979, licența Renault pentru Dacia 1300 (Renault 12) a expirat.

Nicolae Ceaușescu a preferat să nu cumpere altă licență (i se propusese să renunțe la Renault 12 și să se treacă la Renault 18), ci să fabrice Dacia 1310 și alte derivate, pe platforma Dacia 1300/Renault 12.

Aflat la începutul anilor 80 în incapacitate de plată, regimul de la București a decis să ramburseze datoria externă iar o mașină modernă pentru români era fix ultimul gând lal lui Ceaușescu. În plus, Ceaușescu dorise să se producă un procent cât mai mare de piese (dacă nu chiar 100%) în România, ceea ce Renault a refuzat.

România producea mașini de export mai ales pentru RDG pe o linie specială unde se încerca păstrarea standardelor Renault, în timp ce pentru români, mașinile erau produse sub standarde, printre posesorii de Dacia existând și azi ideea că o mașină „era originală cu piese franțuzești” în timp ce altele după 1980, aveau piese românești si erau net inferioare a ce se produsese după 1975. Citroen s-a retras din România în 1991, iar fabrica de la Craiova, care a început să producă „Oltcit” la începutul anilor 80, s-a numit „Oltena”, până la cumpărarea de către Daewo, concern sud-corean și apoi de către Ford.

Și aici, problema a fost una de calitate, românii dorind să producă ei piesele, în timp ce partea franceză dorea ca anumite piese (cutii de viteze mai ales) să vină din Franța. Care va fi succesul preluării de către Grupul Dedeman al fraților Pavăl? Cumpărarea cu 823 milioane de euro a infrastructurii „Carreforur” din România de către frații Pavăl, care dețin rețeaua Dedeman înseamnă teoretic, un succes pentru capitalul românesc.

Totul este să se vadă care va fi modul în care noile hypermarket-uri a căror denumire nu se cunoaște (s-ar pute păstra Carrefour.ro sau s-ar putea introduce brandul Korra, conform surselor de presă n.a.) vor avea o relație cu producătorii români și care va fi cota de importuri a unor mărfuri care nu se fabrică în România.