Singurul oraș din Ucraina pe care Putin nu l-a bombardat: ”Este cel mai sigur loc din țară” VIDEO

În multe privințe, așezarea se simte ca orice alt oraș ucrainean care nu se află pe linia imediată a frontului.

Dar, spre deosebire de orice alt oraș de dimensiunile sale din națiunea aflată în război, nicio rachetă sau dronă a lui Putin nu a lovit Ujhorodul în cei aproape patru ani de la începutul invaziei la scară largă a Rusiei. „Este cel mai sigur loc din Ucraina”, declară Ivan Synetar, un student în vârstă de 22 de ani la Universitatea Națională din Ujhorod, Ucraina. „Mulți oameni din estul și centrul Ucrainei s-au mutat la noi”, potrivit iNews. Apropierea orașului Ujhorod de Ungaria ar putea juca un rol cheie în menținerea siguranței acestuia. ”Primii oameni care au venit aici, în principal copii și femei care au fost martori la atrocități, au fost din Donbas și Harkov”, a afirmat Synetar. Synetar spune că șirurile lungi de mașini spre graniță în primele zile ale războiului ajungeau adânc în oraș. „Au stat săptămâni întregi și le-am oferit adăpost și mâncare.” Situat la granița dintre Ucraina și Slovacia, aproape de Ungaria, populația orașului Ujhorod a crescut de la 120.000 la 300.000, mulți ucraineni adunându-se în acest aparent refugiu sigur, într-o națiune în care bombardamentele aeriene terorizează și ucid oameni în alte părți zilnic.

Există numeroase teorii despre motivul pentru care Ujhorodul nu a fost încă vizat direct de bombardamentele rusești. Unii localnici cred că apropierea de granița cu Slovacia și la mică distanță de Ungaria, ambele membre NATO și UE, înseamnă că forțele lui Vladimir Putin ezită să lanseze rachete și drone care ar putea devia de la curs și ar putea duce cu ușurință la o escaladare militară. Prim-ministrul ungar, Viktor Orbán, este, de asemenea, considerat cel mai prietenos lider al UE cu Putin, iar Rusia nu ar vrea să facă nimic care să pună în pericol acest lucru, în timp ce lipsa bazelor militare și a industriilor critice face din Ujhorodul și regiunea Transcarpatia în ansamblu o țintă cu valoare strategică limitată. Locuitorii știu ce se întâmplă pe front Totuși, deși ferit de distrugerea fizică, Ujhorodul nu a fost lăsat neatins de realitățile războiului.

Vizavi de Catedrala Sfânta Cruce se află un memorial pentru soldații ucraineni care au murit în război.

Există o lipsă evidentă de bărbați în oraș.

Bărbații sub 25 de ani pot fi văzuți, dar cei de vârstă militară obligatorie sunt o priveliște neobișnuită. Pentru Hanna Melehanych, șefa unui ONG și fondatoarea Școlii de Siguranță pentru Femei și Fete, distanța fizică față de linia frontului nu o izolează de impactul războiului.

La o lună după invazia la scară largă, soțul ei a luat decizia de a se înrola în armată. „De aceea știu ce se întâmplă în estul țării noastre în timp real și de aceea continui să fac tot ce pot”, spune ea. Pe parcursul a patru zile de raportare în Ujhorod, la sfârșitul lunii ianuarie și începutul lunii februarie, nu au existat pene de curent sau probleme de alimentare cu apă, iar temperatura a fost în jur de 2°C, comparativ cu -14°C în Kiev, unde locuitorii suferă în mod regulat de pene masive de curent cauzate de atacurile rusești asupra infrastructurii lor energetice. În primele zile de după invazia la scară largă, universitatea a creat un centru de voluntariat care oferea provizii medicale, o grădiniță pentru copii, precum și locuințe pentru aproximativ 6.000 de persoane strămutate intern în cămine.

Astăzi, tot mai multe întreprinderi se mută în Ujhorod și în regiunea extinsă Transcarpatia. Chiar și la 1.100 km de front, costul uman al războiului este resimțit profund.

Indiferent de motivul lipsei atacurilor directe rusești, locuitorii din Ujhorod sunt ușurați că au fost cruțați de distrugerea care a afectat alte orașe.

Dar, având în vedere că rachetele rusești pot ajunge la Ujhorod în doar câteva minute și apărarea aeriană limitată, ei știu, de asemenea, că acest sentiment de siguranță ar putea fi spulberat într-o clipă. „Avem un fel de sentiment al realității distorsionate”, spune Anastasia Lendel, o studentă în vârstă de 22 de ani, care își descrie orașul natal ca fiind mic, dar vibrant. „Îmi provoacă multă anxietate”, adaugă ea. „Mai ales când te trezești, verifici toate știrile și vezi că cunoștința ta a fost dusă în armată.

Încă simți, chiar și în micile acțiuni de zi cu zi, că războiul este încă aici.”