Planul lui Bolojan pentru medici are fisuri majore. Ce nu știe premierul

„În ce priveşte problemele legate de dezechilibre rural - urban, medici şi aşa mai departe, eu voi susţine că, dacă beneficiezi, în ţara noastră, de o pregătire medicală pe toată durata parcursului - studii făcute la buget, rezidenţiat plătit de statul român - ai o obligaţie faţă de ţara aceasta. Şi cel puţin câţiva ani de zile - doi, trei, patru, cinci ani de zile - trebuie să lucrezi undeva în România.

Dar haideţi să punem asta în practică", a afirmat prim-ministrul. Piața Uniunii Europene este o piață liberă Însă aici apar mai multe dificultăți.

În primul rând, piața Uniunii Europene este o piață liberă: a muncii, a mărfurilor și a capitalurilor.

Acesta este chiar principiul pieței comune.

Nu poți limita libertatea de circulație doar pentru o categorie profesională, cum ar fi medicii. În al doilea rând, trebuie clarificat faptul că învățământul universitar nu este, de fapt, gratuit Chiar și acolo unde studentul nu plătește taxă, costul este suportat de stat.

Statul, prin Ministerul Educației, plătește universităților pentru fiecare student finanțat de la buget.

În acest sens, studiile universitare sunt subvenționate, nu gratuite.

Învățământul obligatoriu, până la finalul clasei a XII-a, nu poate fi condiționat financiar.

În schimb, învățământul superior, care nu este obligatoriu, are un cost real.

Acest cost este acoperit fie de student, fie de stat, în baza unui mecanism de finanțare.

De aici apare ideea unui contract între finanțator și student, prin care s-ar putea stabili clar cât plătește statul și ce obligații ar avea beneficiarul.

Dar o astfel de soluție ar necesita modificări legislative majore, greu de realizat de un Guvern ca actualul Executiv.

În plus, nu ar putea fi aplicată exclusiv în medicină, pentru că ar crea discriminări față de alte facultăți. Dacă statul ar impune obligații doar medicilor, apare întrebarea legitimă.

Ce se întâmplă cu absolvenții altor facultăți finanțate de la buget, pentru care nu există suficiente locuri de muncă în România? Principiul constituțional al egalității trebuie să se aplice tuturor. În ceea ce privește rezidențiatul, comparațiile sunt adesea înșelătoare Poate Ilie Bolojan nu știe, dar nu toți candidații sunt proaspeți absolvenți.

Mulți dintre cei care susțin examenul au mai făcut unul sau chiar două rezidențiate anterior.

Unii sunt deja medici specialiști și se reinscriu pentru a rămâne într-un centru universitar sau pentru a obține o specializare mai dorită.

Acest lucru explică de ce, în anumite situații, din mai mulți candidați pe un loc, o parte semnificativă are deja experiență și avantaje clare față de absolvenții la prima încercare.

Astfel, concurența nu este între egali.

O soluție posibilă ar fi limitarea finanțării de la buget la un singur parcurs universitar: o singură licență, un singur masterat, un singur rezidențiat.

Cine dorește să urmeze un al doilea program ar putea să o facă pe cont propriu, cu taxă.

O idee mult mai eficientă pentru păstrarea specialiștilor în țară ar fi asigurarea unor salarii competitive și a unor condiții de muncă decente.

Atunci când oamenii au stabilitate profesională și familială, nu mai sunt motivați să plece. Există și variante mai radicale, precum transformarea finanțării universitare într-un sistem de credit educațional, în care studentul returnează banii dacă nu respectă anumite condiții contractuale.

Dar acest model este complicat și dificil de implementat în contextul actual. Problema migrației medicilor nu poate fi rezolvată prin măsuri punctuale sau restrictive aplicate doar unui domeniu.

Ea ține de politici publice coerente, de piața muncii și de atractivitatea generală a sistemului.