„Am avut și noi Epsteinul nostru”. Despre Sexy Club și mecanismele de control din anii ’90

În ediția podcastului „Contrapunct”, difuzat pe canalul de YouTube „Hai România”, discuția dintre jurnaliștii Dan Andronic, Mirel Curea și Alecu Racoviceanu a făcut un viraj abrupt din actualitatea politică spre una dintre cele mai sensibile și controversate povești ale anilor ’90.

Sub pretextul unei amintiri „omenești”, dialogul a ajuns la cazul Sexy Club, descris ca un nod informal de putere, vulnerabilitate și control. Andronic, Curea și Racoviceanu, despre Sexy Club și mecanismele de control din anii ’90 Dan Andronic a deschis tema vorbind despre un tipar mai larg, prezent nu doar în politică, ci „în toate domeniile”, inclusiv în zona „ușor sentimentală”. „Tot timpul am senzația că complexul ăsta la alte porți la noi se manifestă în toate domeniile.

Inclusiv în zona asta, așa, ușor sentimentală.

Adică nu e nici măcar un scandal.

Ca lumea nu reușim să avem”, a spus jurnalistul, înainte de a readuce în discuție celebrul Sexy Club. Amintirea nu a fost una întâmplătoare, ci a servit drept introducere într-o analiză despre începuturile tranziției și despre primele „explozii” de după 1990. Ce a fost, de fapt, Sexy Club Alecu Racoviceanu a intervenit cu o descriere directă a contextului istoric: „A fost prima explozie, prima scăpare.

Anii ’90, vorbim de 1990”.

Potrivit acestuia, imediat după deschiderea clubului, Sexy Club a devenit un punct central de interes. „Primul loc în care se opreau femeile înainte de a ajunge în Cipru, Grecia.

Adică un bordel”, a spus Racoviceanu, precizând însă că, public, „nu s-a dovedit niciodată” acest lucru și că „nu s-au făcut dosare penale”. Discuția a atins și numele lui Costel Constantin, asociat clubului, despre care s-a menționat că a avut dosare punctuale, precum cel de „deținere de armă” sau o anchetă legată de agresarea unui client, dar fără ca povestea Sexy Club să fie tranșată juridic în ansamblu. „Am avut și noi Epsteinul nostru” Momentul-cheie al dialogului a venit când Dan Andronic a formulat explicit comparația: „Putem spune că am avut și noi Epsteinulnostru?”.

Răspunsul lui Mirel Curea a fost fără echivoc: „Fără niciun fel de discuție”. Referința la Jeffrey Epstein a fost folosită ca metaforă pentru un sistem de compromitere, nu ca echivalare juridică.

Mirel Curea a susținut că a văzut personal o parte din probele existente la Parchet. „Eu am văzut o parte dintre probele astea la parchet.

Nu s-a mers mai departe”, a spus jurnalistul, explicând de ce cazul ar fi fost imposibil de dus în instanță. Cum funcționa Sexy Club: filmări, camere și „clientelă cu cașcaval” Descrierea lui Mirel Curea a fost una detaliată și crudă: „Era o sală dintr-asta, se bea, se mânca, niște fete dezbrăcătoare, doar cu un chilot pe ele… și o anumită clientelă, ăia cu cașcaval, dar mai ales persoane publice”. În enumerarea sa au apărut explicit „politicieni, polițiști, gardă financiară, procurori, judecători”.

Potrivit lui Curea, aceștia ajungeau în camere separate, unde „se filma tot”. „Dom’le, era filmat tot.

La cameră, la dormitor.

Eu am văzut niște casete”, a afirmat jurnalistul, evocând inclusiv episoade care „au făcut deliciul inițiaților din Parchet și al șefilor din Ministerul de Interne”. Întrebarea-cheie – „de ce a fost mușamalizat?” – a primit un răspuns la fel de direct: „Ce probe să prezinți în instanță? Generali și miniștri și PSD-ști de frunte și nu numai PSD-ști”. În lipsa unei presiuni publice reale și a unor comisii parlamentare care să ceară desecretizarea, cazul a rămas la nivel de legendă cunoscută „în sistem”, dar niciodată tranșată oficial. O metodă veche, nu o invenție românească Mirel Curea a plasat Sexy Club într-un context istoric mai larg, susținând că nu a fost vorba despre o invenție locală. „Nemții aveau salonul lui Kitty.

Nu e o chestie nouă, e o mare slăbiciune a oamenilor”, a spus el. Potrivit jurnalistului, mecanismul este recurent: oameni ajunși brusc în funcții publice, vulnerabili, curtați, filmați și ulterior controlați. „Ăla e momentul în care ești agățat, ești filmat”, a explicat Curea, făcând legătura cu metode similare folosite inclusiv asupra studenților români trimiși la studii în URSS.