China se uită la ce face Trump acum cu Danemarca și

Un ziarist american a vizitat un cimitir din Olanda al soldaților americani care au murit ca să elibereze Europa.

A văzut ceva ce a spus că nu va uita niciodată. Mark Rutte, secretarul general al NATO, a spus recent, consemnat de Youtube: „M-am născut în 1967 și am crescut cu ideea că Nicolae Ceaușescu va conduce pentru totdeauna România”.

Darămite noi: eram convinși că vom muri și nu vom apuca sfârșitul comunismului din România. Dar comunismul a pierdut, în foarte multe feluri.

A pierdut uman, economic, social, ideatic și pe planul relațiilor dintre țări.

Dar a pierdut, în primul rând, în sufletul propriilor cetățeni.

Care n-au crezut ce li se prezenta drept un mare succes. Una dintre înfrângeri a fost în momentul în care tocmai părea că regimul socialist s-a consolidat.

În 1961, comuniștii au construit Zidul Berlinului.

A fost o demonstrație de forță făcută de ruși și de establishmentul Germaniei comuniste.

SUA, Franța și Anglia au privit neputincioși cu Berlinul Occidental rămâne izolat. Zidurile se făceau ca să-i aperi pe „ai tăi”, nu ca să-i ții prizonieri Simbolismul a fost, însă, devastator pentru toate regimurile comuniste.

La urma urmei, din timpuri imemoriale conducătorii au făcut ziduri ca să-i apere pe cei dinăuntru de cei dinafară.

Ce conducători înalță un zid ca să nu-i lase pe ai lor să plece? Și cum poate pretinde un regim că e mai bun decât cel cu care concurează, atâta vreme cât își întemnițează propriul popor printr-un zid, ca să nu fugă la „cei răi”? Atunci a fost clar pentru toată lumea că socialismul e o închisoare.

Iar „ce cred oamenii” cântărește enorm.

Războiul Rece intra în altă fază.

Unele gesturi ale liderilor, a spus istoricul John Lewis Gaddis, care pare pur simbolice, au o putere enormă.

În bine și în rău. Trump le cere europenilor să se teamă Când Donald Trump amenință un aliat, președintele SUA le cere oamenilor din aceste țări să se teamă.

Este inversul a ceea ce a făcut Papa Ioan Paul al II-lea, când a vizitat țara sa, Polonia, aflată sub un regim totalitar.

Papa le-a spus: „Nu vă temeți”.

A fost un alt moment pivotal.

Ceea ce simt oamenii contează. Căutăm tot felul de argumente în fața a ceea ce nu poate fi explicat. „Este de neconceput să ne invadăm unii pe alţii”, a spus, într-un interviu pentru publicul românesc ministra groenlandeză Naaja Nathanielsen.

De neconceput. Cine va avea îndreptățire să reproșeze Chinei o invazie în Taiwan? Ce face Donald Trump are și un efect pragmatic, așa cum îi place președintelui SUA să se prezinte.

Ca un om direct, pragmatic. Reținerea diplomatică a Chinei proiectează o imagine a echilibrului, în contract premeditat cu agitația și imprevizibilitatea SUA.

Dar această liniște e mincinoasă.

Ea îi transmite lui Trump: „Ne vedem în Taiwan.

După ce tu distrugi toate regulile, nimeni nu va avea îndreptățire să ne ceară nouă să nu luăm Taiwanul”. În acea zi, ce se va întâmpla cu SUA? Un ziarist american mărturisea recent că a vizitat unul dintre marile cimitire din Olanda ale soldaților americani uciși cu miile când au luptat pentru eliberarea Europei.

Au pierdut 250.000 de oameni. Un cimitir cu mulți copii Cetățeanul SUA a fost uimit că cimitirul era plin de oameni, în covârșitoarea majoritate europeni.

Erau englezi, olandezi, nemți, polonezi.

Erau localnici și turiști.

Erau vârstnici, adulți, tineri, și, mai ales, foarte mulți copii.

A întrebat la intrare ce se întâmplă. I s-a răspuns: „De când a început atitudinea președintelui Trump și a vicepreședintelui JD Vance contra Europei, oamenii vin să pună o floare și explice copiilor lor că istoria a fost altfel”.

E o contrareacție, dar complet diferită decât s-ar fi așteptat. Când pleca, el a văzut un desen colorat, al unui copil olandez, pus pe mormântul unui soldat american. „SUA, te iubim”, scria pe hârtie.

De când n-am mai auzit asta, în largul lumii, s-a gândit el.