Meseriile de prestigiu care au dispărut din România: progresul tehnologic a schimbat radical piața muncii din țara noastră

Evoluțiile sociale și progresul tehnologic au schimbat radical piața muncii din România, împingând în uitare numeroase meserii care altădată erau esențiale.

Cele mai multe dintre ele au dispărut după 1989, când profesiile practicate în perioada comunistă și-au pierdut rolul odată cu prăbușirea vechiului sistem și apariția noilor tehnologii. În timpul regimului Ceaușescu, anumite ocupații se bucurau de statut, siguranță și respect social.

După Revoluție, însă, modernizarea accelerată și schimbarea obiceiurilor de consum au făcut ca multe dintre aceste meserii să nu mai aibă nicio utilitate, fiind complet eliminate din viața de zi cu zi. Printre profesiile considerate cândva onorabile și foarte căutate se află și unele greu de imaginat astăzi.

Într-o perioadă în care apa minerală era rară sau privită ca un produs de lux, sifonul devenise soluția la îndemână pentru populație, iar meseria legată de producerea și distribuția acestuia era una indispensabilă. Meserii dispărute din România Sifonarul era persoana care se ocupa de umplerea buteliilor de sticlă cu apă carbogazoasă, folosind dioxid de carbon și instalații speciale.

De regulă, aceste mici ateliere funcționau în chioșcuri de cartier, iar clienții veneau cu plasele pline de sticle pentru a le reîncărca. După 1989, această meserie a început să dispară rapid.

Apariția sticlelor de plastic, a băuturilor carbogazoase produse industrial și a apei minerale disponibile la scară largă a făcut ca sifonul să devină inutil.

În plus, termenul „sifonar” a căpătat în timp conotații negative, fiind asociat cu informatorii regimului comunist, fapt care a contribuit la ieșirea definitivă din uz a acestei ocupații. Profesii dispărute odată cu modernizarea Numeroase alte meserii au fost eliminate de progresul tehnologic: Dactilografa, prezentă în aproape toate instituțiile, a fost înlocuită de computer și de procesarea digitală a documentelor. Tăietorul de gheață era esențial înainte de apariția frigiderelor moderne, când gheața era recoltată din lacuri și depozitată în „ghiațare”. Ascuțitorul de cuțite, cunoscut ca tocilar, cutreiera cartierele cu un dispozitiv mobil pentru a ascuți unelte și cuțite. Lăptarul livra zilnic sticlele de lapte direct la ușile oamenilor sau în puncte de colectare. De asemenea, una dintre cele mai cunoscute meserii feminine din perioada comunistă, astăzi complet dispărută, este cea de telefonistă.

Înainte de automatizarea centralelor telefonice, toate apelurile erau realizate manual prin tablouri de comutare.

Telefonistele conectau liniile, gestionau convorbirile și asigurau buna funcționare a comunicațiilor, scrie romaniatv.net. Această meserie presupunea cerințe stricte: voce plăcută, dicție impecabilă, calm, rezistență fizică și o postură corectă menținută ore în șir.

Femeile trebuiau să fie rapide, politicoase și extrem de atente, deoarece zgomotele de fond puteau distorsiona mesajele.

De aceea, erau folosite adaptări lingvistice speciale, precum pronunțarea „șepte” în loc de „șapte”,pentru a evita confuziile. În multe țări, inclusiv în Statele Unite, doar femeile tinere, nemăritate, fără accent străin și cu o conduită ireproșabilă puteau ocupa acest post.

Acestea nu aveau voie să vorbească între ele și trebuiau să mențină o ținută sobră, chiar dacă nu erau văzute de public.

Astăzi, Clasificarea Ocupațiilor din România cuprinde mii de meserii, însă multe dintre cele practicate în trecut au rămas doar o amintire a generațiilor trecute.