Polonia este îngrijorată de tensiunile create în interiorul NATO de subiectul Groenlanda, afirmă premierul Donald Tusk

Premierul polonez Donald Tusk s-a declarat vineri îngrijorat de tensiunile create în interiorul NATO de ameninţarea SUA cu preluarea Groenlandei, el adăugând că în calitate de aliat loial Polonia va fi onestă cu Washingtonul în această privinţă, informează Reuters. Polonia consideră NATO şi Statele Unite drept esenţiale pentru securitatea sa în faţa unei Rusii tot mai autoritare, iar politicienii de la Varşovia se tem că divizările din Alianţa Nord-Atlantică ar putea încuraja Moscova. O preluare militară a Groenlandei de către SUA de la aliatul său Danemarca ar trimite unde de şoc în interiorul NATO şi ar adânci liniile de divizare între preşedintele american Donald Trump şi liderii europeni, notează Reuters, citată de Agerpres. „Sunt foarte îngrijorat de chestiunea Groenlanda, dar şi foarte îngrijorat de evenimentele din Statele Unite şi de orice lucru ce creează astfel de tensiuni politice şi ideologice în interiorul NATO”, a spus Tusk într-o conferinţă de presă. „Dar pentru că suntem aliaţi, prieteni, şi Polonia este un aliat loial de excepţie al Statelor Unite, cred de asemenea că atunci când eşti într-o asemenea poziţie nu faci nimic pe ascuns şi doar spui ceea ce gândeşti.

Între prieteni, ar trebui să vorbeşti onest despre ce este corect şi ce este greşit”, a subliniat şeful executivului polonez. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a afirmat miercuri că preşedintele Donald Trump studiază „activ”, împreună cu echipa sa, posibilitatea ca SUA să cumpere Groenlanda. Cumpărarea insulei „este un lucru pe care preşedintele (Trump) şi echipa sa de securitate naţională îl discută activ”, a spus într-o conferinţă de presă Karoline Leavitt. Groenlanda face parte din Danemarca de peste 600 de ani, iar în prezent are un statut de teritoriu semi-suveran.

Această insulă întinsă, dar care numără doar aproximativ 56.000 de locuitori, are o economie dependentă de pescuit şi este finanţată masiv de guvernul de la Copenhaga, cu aproximativ un miliard de dolari pe an, echivalentul a aproximativ jumătate din bugetul său, deşi dispune de mari resurse naturale, inclusiv petrol şi gaze naturale.