Pe vremea când România începea să conteze în arena diplomației europene

Evenimentul Istoric Nr.93 vine cu noutăți de top din sfera istoriei și gândirii istorice.

Sumarul numărului din luna noiembrie 2025 este unul deosebit de interesant și atractiv! Revista Evenimentul Istoric poate fi cumpărată de la chioșcurile de ziare sau de pe edituradecarte.ro.

În plus, cu numai 12 lei pe ediție, îți poți descărca pe gadgetul preferat edițiile integrale ale acestei reviste pentru a-ți crea propria arhivă on-line. Chestiunea bulgară, punctul nevralgic al finalului de secol XIX în Balcani După recunoașterea independenței Români­ei și Serbiei, în 1878. ră­mânea chestiunea bul­gară.

Bulgaria era prin­cipat autonom de la Dunăre la Bal­cani.

Congresul de la Berlin din iulie 1878 împiedicase constituirea unei Bulgarii Mari, așa cum visa Rusia.

De la Balcani, spre granița cu Ma­cedonia controlată de otomani, era Principatul Rumeliei Orientale, su­pus Imperiului Otoman.Până la proclamarea independenței Bulgariei în 1908, România a asistat la inflamarea relației Bulgaria-Serbia după 1880. Mirosul prafului de pușcă se face simțit! În 1885, Bulgaria condusă de Prințul Alexandru Battenberg reușește un lucru decisiv! Rumelia Orientală s-a unit cu Principatul Bulgariei. Serbia a considerat că Bulgaria se extinsese, depășind condițiile Tratatului de la Berlin.

În consecință, în 1884 și 1885, Serbia decisese că venise vremea să obțină o compensație teritorială în zona Timocului, pe seama Bulgariei, considerând că acolo exista o comunitate sârbă aflată în afara granițelor Serbiei. Pe fondul intrigilor internaționale, Regele Milan al Serbiei, născut la 22 august 1854, la Mărășești (fiul lui Miloș Obrenovici cu boieroaica moldoveancă Elena Catargi, viitoarea amantă a lui Alexandru Ioan Cuza!) având sprijinul tacit al Austro-Ungariei, a decis să treacă la acțiune în toamna anului 1885. România mediază pacea! Ministrul Român la Sofia, Al.

Beldiman, a raportat în data de 5/17 ianuarie 1886 că Marile Puteri ar fi dorit ca discuțiile de pace să se poarte la București.

Otomanii ar fi dorit ca discuțiile să aibă loc la Constantinopol, dar, datorită neutralității și medierii diplomatice înainte și după conflict, diplomația otomană a acceptat să permită Bucureștiul ca locație pentru negocieri. Parlamentul României, la 25 noiembrie 1885, și-a exprimat dorința ca pacea să se negocieze și să se semneze la București.

Guvernul României era condus de Ion C.

Brătianu iar Ministru al Afacerilor Străine era Mihail Pherekyde. Tratativele diplomatice au început la 23 ianuarie 1886, la Bucureşti.

După numeroase întâlniri, pacea s-a semnat la 19 februarie/3 martie 1886.