Un medicament testat în studii clinice ar putea preveni neuropatia provocată de chimioterapie

Durerea, furnicăturile şi amorţeala care apar la nivelul mâinilor şi picioarelor sunt printre cele mai supărătoare efecte adverse ale tratamentelor oncologice şi pot persista mult timp după încheierea lor.

Un nou studiu preclinic sugerează că aceste simptome nu sunt doar o problemă a nervilor, ci implică şi o reacţie de stres a celulelor imune, care ar putea fi blocată cu un medicament deja testat în cancer. Chimioterapia pare să declanşeze un mecanism intern de „alarmă” în celulele sistemului imunitar, ceea ce duce la inflamaţie şi la lezarea nervilor periferici, indică recente cercetări realizate de Weill Cornell Medicine şi Wake Forest University School of Medicine. Descoperirea oferă o explicaţie pentru neuropatia periferică indusă de chimioterapie (CIPN), un efect advers care afectează până la jumătate dintre pacienţii trataţi şi care se manifestă prin furnicături, amorţeală şi dureri persistente la nivelul extremităţilor. Pentru mulţi bolnavi, lipsa tratamentelor eficiente împotriva CIPN înseamnă reducerea dozelor sau chiar întreruperea prematură a terapiei oncologice. Într-un studiu, publicat recent în revista Science Translational Medicine, cercetătorii indică o cale posibilă de prevenire a neuropatiei, şi perspectiva unor teste de sânge care să identifice din timp pacienţii cu risc crescut. Echipa coordonată de dr.

Juan Cubillos-Ruiz (Weill Cornell Medicine) şi dr.

E.

Alfonso Romero-Sandoval (Wake Forest University School of Medicine) a pornit de la observaţii anterioare privind rolul unei căi de stres celular numite IRE1α–XBP1.

Această cale funcţionează ca un sistem molecular de avertizare în celulele imune, care se activează când acestea sunt supuse stresului şi poate amplifica inflamaţia. În cadrul noilor cercetări, echipa a folosit un model bine validat la şoarece care reproduce leziunile nervoase întâlnite la pacienţii trataţi cu taxani.

Ei au constatat că paclitaxelul, un chimioterapic utilizat frecvent, determină celulele imune să producă cantităţi mari de specii reactive de oxigen (ROS - molecule instabile care induc stres celular). Acest stres activează IRE1α, „împingând” celulele imune într-o stare puternic inflamatorie.

Ulterior, aceste celule migrează către ganglionii rădăcinii dorsale, noduri senzitive care fac legătura între membre şi măduva spinării, unde eliberează mediatori inflamatori ce irită şi deteriorează fibrele nervoase.

Rezultatul este apariţia simptomelor clasice de CIPN: durere, sensibilitate crescută la frig şi pierderea terminaţiilor nervoase periferice. Când cercetătorii au oprit genetic funcţia IRE1α doar în celulele imune, inflamaţia indusă de chimioterapie a fost mult redusă, iar şoarecii au prezentat semnificativ mai puţine comportamente asociate cu durerea neuropată. Mai mult, echipa a testat un inhibitor farmacologic al IRE1α, un medicament aflat deja în studii clinice de fază 1 pentru cancer.

Administrarea concomitentă a paclitaxelului şi a inhibitorului IRE1α a protejat animalele de manifestările de tip CIPN, menţinând terminaţiile nervoase într-o stare mai sănătoasă. Autorii subliniază că aceste medicamente sunt încă experimentale şi nu sunt aprobate pentru prevenirea neuropatiei la pacienţi, însă faptul că sunt deja evaluate în oncologie ar putea accelera tranziţia către studii care urmăresc şi reducerea efectelor adverse neurologice. În prezent, inhibitorii IRE1α sunt testaţi la persoane cu tumori solide avansate, deoarece activitatea excesivă a acestei căi de stres poate sprijini creşterea tumorală şi rezistenţa la tratamen.

Noul studiu sugerează că blocarea acesteia ar putea avea un dublu beneficiu: potenţial antitumoral şi protecţia terminaţiilor nervoase. Cercetătorii au explorat şi relevanţa clinică a descoperirii printr-un studiu pilot la femei tratate cu paclitaxel pentru cancere ginecologice.

Analizele de sânge recoltate înainte şi pe parcursul fiecărui ciclu de tratament au arătat că pacientele care aveau să dezvolte ulterior forme severe de CIPN prezentau o activare mai mare a căii IRE1α–XBP1 în celulele imune circulante chiar înainte ca simptomele să apară. Această „semnătură” timpurie indică posibilitatea dezvoltării, în viitor, a unor teste predictive de sânge care să identifice pacienţii cu risc ridicat, permiţând intervenţii preventive înainte de instalarea leziunilor nervoase.

Dacă rezultatele vor fi confirmate în studii clinice mai mari, ele ar putea deschide drumul către strategii de protecţie neurologică în timpul chimioterapiei, ajutând pacienţii să continue tratamentul optim fără a plăti preţul unei neuropatii debilitante pe termen lung.