Noile licitaţii pentru parcuri eoliene din Olanda n-au avut niciun doritor de a le construi, într-un semnal clar de schimbare majoră a pieţei

29 Noiembrie 2025, 22:49 Redacţia PiataAuto.md În ultimii ani energia din surse eoliene a cunoscut o dezvoltare fabuloasă, regiunile lider fiind Europa şi China, ambele menţinând un ritm similar la capacitatea parcurilor eoliene inaugurat anual, în GW, faţă de populaţia lor.

În aceşti ani se anunţau noi şi noi parcuri eoliene de suprafeţe tot mai mari, în special maritime, iar cele aprobate intrau direct în procesele de negociere cu furnizorii de turbine eoliene, cu cei ce produc caburi HVDC, cu cei ce la trasează, cu cei ce produc transformatoare uriaşe de ordinul gigawaţilor şi cei ce prestează serviciile de instalare a turbinelor eoliene, cu nave specializate.

Chiar anul trecut, în 2024, scriam că în lume principalele bariere pentru o dezvoltare mai rapidă a parcurilor nu erau banii, ci rândurile mari la navele de instalare a turbinelor, transformatoare şi chiar a turbinelor eoliene.

În martie 2024, spre exemplu, Vestas, cel mai mare producător din lume de turbine eoliene, anunţa că are un rând de comenzi în execuţie e 60 miliarde de euro, pentru ani înainte.

În octombrie 2024 până şi producătorii mai mici din Europa, precum Nordex, anunţau recorduri de comenzi.

Dar anul 2025 a secerat nemilos această industrie şi a schimbat radical tabloul.

Marele semnal de alarmă a venit de curând, când ultimele licitaţii pentru parcuri eoliene maritime din Olanda n-au avut nici un doritor de a le construi.

Nimeni, nicio companie nu şi-a depus oferta, licitaţia eşuând şi semnalând că piaţa nu mai funcţionează cum funcţiona anterior. Licitaţia olandeză era una pentru zona Nederwiek I-A şi ea a urmat logica altor parcuri eoliene licitate anterior de Olanda, când ţara nu mai oferea nicio subvenţie sau un preţ minim garantat.

Această practică s-a instaurat atunci când piaţa era considerată matură, cu un preţ suficient de mare al electricităţii pe piaţă încât investiţiile să fie viabile economic fără vreo susţinere. Şi au fost ani în care companiile licitau doar pentru dreptul de a le fi alocate suprafeţele şi-şi asumau întregul cost de capital şi investiţii. Foto: Schiţa localizării parcului eolian Nederwiek I-A, licitaţia căruia a eşuat acum în Olanda Dar anul 2025 a venit cu listă lungă de anulări de proiecte în SUA.

Pentru unele proiecte au fost revocate permisiunile anterioare, pentru alte au fost anulate garanţiile, iar altele au fost anulate chiar de dezvoltatori când a devenit clar că SUA îşi reduce din accentele pe energie regenerabilă.

La sfârşit de noiembrie 2025 asociaţia E2 din SUA, de analiză a sectorului energetic, a raportat că în total în SUA în 2025 au fost anulate proiecte de parcuri eoliene, centrale de stocare, fabrici de baterii sau maşini electrice, în valoare totală de 28,7 miliarde de dolari. O asemenea undă de şoc a făcut ca şi costurile de capital să crească pentru dezvoltatorii de parcuri eoliene, pentru că investiţiile în aceste parcuri, considerate anterior foarte sigure şi previzibile, au devenit brusc foarte volatile şi pasibile de anulări, chiar şi la o etapă avansată de construcţie.

Asta însemna că cei care erau gata să finanţeze aceste proiecte au devenit brusc supuşi unor riscuri mult mai mari şi atunci şi rata de dobândă a crescut semnificativ, reflectând acest risc, şi s-a întâmplat peste tot în lume, pentru că în esenţă piaţa era deja una globală. Iar asta a crescut costul obţinerii capitalului pentru investiţiile în noi parcuri. Şi atunci o investiţie de câteva sute de milioane de euro a mai adăugat în costuri câteva zeci de milioane sau chiar mai mult doar din cauza acestor costuri crescute.

Pe lângă asta, au crescut costurile de construcţie a parcurilor, din cauza serviciilor mai scumpe, iar toate aceste componente au făcut proiectele finale mai scumpe. În acelaşi timp, costul electricităţii nu a crescut pe piaţă la nivel general, ba chiar are perioade în care scade periodic.

Asta înseamnă că preţul scontat cu care noile parcuri eoliene pot vinde electricitatea scade şi el, ceea ce lungeşte perioada recuperării investiţilor. Pe lângă asta, noile proiecte aprobate în ultimii ani aveau drept argumente şi o aşteptată creştere de cerere pentru electricitate în industrie, datorată electrificării masive a multor procese industriale, precum producţia de oţel, producţia de ciment şi altele.

Aceste procese sunt mai lente decât se estima anterior iar creşterea aşteptată nu se produce, ceea ce înseamnă că deja parcurile construite acum şi inaugurate, sau care sunt în proces de finalizare, vor ajunge să producă împreună mai multă electricitate decât cota estimată anterior, pentru că nu vor avea de acoperit o creştere, cum se credea, ci vor satura piaţa actuală, ceea ce va duce inevitabil la scăderi de preţuri pe piaţă. Pentru public şi pentru industrie asta ar fi veşti bune în aşteptare să se producă, dar pentru dezvoltatorii de parcuri eoliene înseamnă că investiţiile în alte parcuri noi devin brusc mai puţin atractive, când acest fenomen se mai corelează şi cu creşterea costurilor de capital şi de construcţie a parcului.

Iar la final se ajunge în asemenea situaţii precum cea din Olanda, în care nu mai vrea nimeni să investească în proiecte noi. Şi asta chiar dacă Olanda avea semnale de interes redus şi atunci când a înţeles că e nevoie de ajustări, a redus mărimea parcului licitat de la 2 GW şa 1 GW, pentru a determina astfel riscuri mai mici şi atractivitate mai mare.

Dar modificarea n-a atras mai multe companii. Şi eşecul sonor de acum din Olanda vine după alte câteva eşecuri din ultimele luni din Germania şi Danemarca.

Deci, Olanda nu e un caz atipic, ci un caz care a fost apogeul unui şir care s-a transformat într-un fenomen. Autorităţile olandeze au anunţat că au înţeles lecţiile acestui eşec şi au suspendat şi următoarele licitaţii, bugetând pentru anul viitor 948 milioane de euro drept subvenţii pentru următoarele proiecte.

Deci, efectiv în 2026 Olanda vrea să revină la licitaţii cu subvenţii de stat, sperând că măcar astfel va atrage dezvoltatori interesaţi.

Iar cei 948 milioane de euro sunt prevăzuţi pentru doar 2 GW de capacităţi eoliene noi, deci vorbim de subvenţii foarte generoase, care ar acoperi o mare parte din costurile de construcţie a unor parcuri cu asemenea capacităţi instalate. Cert e că industria energiei eoliene trece printr-o criză profundă acum, mai ale pe partea de proiecte noi.

Dacă proiectele aprobate anterior, plătite şi cu turbine comandate sau produse derulează înainte, atunci proiectele noi sunt tot mai des puse sub un mare semn al întrebării, anulate, sau pur şi simplu se confruntă cu o lipsă total de interes, ca în acest caz din Olanda. 1,668