Ema Dolha: "N-am văzut în viața mea în România așa străin". Degetele rupte, cel mai bun antrenor cu care a lucrat și un fost coleg cu șut violent: "E un animal diferit"

Antrenor de portari la Concordia Chiajna, Ema Dolha (46 de ani) vorbește într-un interviu pentru Sport.ro și despre perioada în care un drum cu trenul Bistrița - București i se părea interminabil, dar și despre oameni pe care-i admiră.

Nu numai din fotbal! I-a plăcut concurența, și-a dorit să antreneze portari și visează să devină din ce în ce mai bun în meseria pe care și-a ales-o. Sport.ro îți prezintă prima parte a interviului cu fostul portar de la Rapid, Dinamo, Wisla Cracovia sau Lech Poznan. Ema Dolha și degetele rupte: "Asistentul mi-a zis că nu am nimic. 'Bă, cum n-am nimic?'" Mă uit la mâinile tale.

Câte degete rupte ai avut în timpul carierei.

Văd că ai rămas cu semne... Asta-i carisma mea acum.

Simte-l, că e mai rece decât celelalte. (arată degetul mic de la mâna dreaptă). L-ai rupt în timpul unui antrenament. Ne antrenam cu mingea de rugby, pentru reacție, am pus mâna, iar mingea, fiind mai ovală, s-a dus.

Ce adrenalină? Mi s-a zbârlit părul pe mine, dar am jucat a doua zi.

Ăsta e mai funky (arătă degetul trei al mâinii stângi).

Eram la U Cluj, pe final de carieră.

A venit o minge aiurea, am și luat gol.

Îmi venea să mor.

Mi l-am și rupt.

Asistentul mi-a zis că nu am nimic. 'Bă, ești nebun? Cum n-are nimic?', i-am spus asistentului ăluia. 'Nu vezi că așa stă?' Era gogoloi. Și ai jucat în continuare? Țin minte că m-am dus la un croitor, i-am zis să-mi rupă mănușa și să mi-o facă cu patru degete.

Și îmi legam mâna cu leucoplast, o prindeam și doar din asta mă durea fantastic de rău.

Ce să mă operez? L-am lăsat așa. (Arătă către degetul mic al mâinii stângi și continuă).

Ăsta e de la prima operație, la cot. Ema Dolha, interviu pentru Sport.ro | Cine mai rămâne azi după antrenament și 'maratonul' de la Pro Rapid. "Ne lăsau doamnele mâncare în frigider" Ema, mai vezi azi mulți fotbaliști să rămână după antrenamente să se pregătească separat? Acum e monitorizat totul, nu cred că se mai rămâne atât de mult.

Se duc în privat, își iau antrenor personal, preparator, să-și îmbunătățească viteza, forța, calitățile motrice de bază, dar să rămână pe teren din pură pasiune, plăcere, să se joace cu mingea... cum eram noi, foarte rar! Dă-mi un exemplu! Noi rămâneam după antrenament.

Noi rămâneam o oră jumătate, ne lăsau doamnele mâncarea în frigider la Pro Rapid.

Și după-amiază, la 17:00, "ne convocam".

Mai făceam un antrenament, să fim în cea mai bună condiție fizică.

Nu ziceau nimic nici Rednic, nici Iordănescu, nici Hizo. Cel mai bun antrenor cu care a lucrat Ema Dolha: "Am o afinitate pentru el!" Apropo de cei trei.

Cine e cel mai bun antrenor cu care ai lucrat? Ai avut mulți tehnicieni valoroși. Am o afinitate pentru Rednic, ne simțea ca jucători, ne dădea plăcere de a juca, dumnealui ne ajuta foarte mult, dar și noi am contribuit la progresul dânsului.

Eram șapte copii, toți se gândeau că retrogradăm cu Rapid, am ieșit campioni.

Am avut lângă mine niște seniori fantastici: Iencsi, Schumacher câțiva jucători cu experiență, foarte valoroși, iar lângă ei eram noi: lupi, câini! Ați devenit campioni, am fost pe 23 August la turul cu Anderlecht, cu Vincent Kompany foarte tânăr.

Ce s-a întâmplat la Bruxelles? Ți-ai propus să mă nenorocești, nu? Nu.

Dar mi-aduc aminte de Zetterberg, Wilhemsson... Ai văzut reacția comentatorului de la golul trei? Nu-mi aduc aminte. Așa era judecat un portar, acum trebuie să-i mai dăm șanse...

Am pierdut din păcate.

Trist.

Wilhemsson a intrat la pauză, ai văzut ce s-a întâmplat.

Făcusem un meci solid.

Bratu, Ilyes, Godfroid. Măldărășanu e cel mai longeviv din Liga 1. Bravo lui! Nu suntem prieteni, dar nu pot decât să am admirație pentru munca pe care o face. Imaginile călătoriei Bistrița - București îi inviorează retina lui Dolha.

Vorbește cu patos.

Gesticulează.

Spune explicit prin vorbele sale ce însemna respectul pentru colegi.

Nici nu îndrăznea să-i deranjeze. "M-am culcat pe preșul de la ușa lui Ovidiu Maier, cu geanta sub cap" / "Băiatule, tu cine ești?" Vorbeai despre perioada Rapid.

Ai dormit pe preș la Pro Rapid, când ai ajuns prima dată. De unde știi? Tu mi-ai povestit într-un interviu. Da, e adevărat...

Ce amintiri! Pe preș, cu geanta sub cap, noroc că era cald afară, era luna iunie.

Nea Jean Pădureanu mă cheamă la club (n.r.: Dolha juca la Bistrița) și-mi zice: 'ia plicul ăsta, te duci la Rapid'. Atât? Pe tren am deschis plicul.

La birou, la nea Jean, el l-a sunat pe Ovidiu Maier, care era deja la Rapid.

I-a spus: "Ai grijă de el, de Ema!".

Motanul (n.r.: Ovidiu Maier) mi-a zis intri ușor în cameră (n.r.: - la Pro Rapid), eu sunt pe patul din stânga și te bagi în pat.

Eu m-am culcat pe preșul de la ușa lui Ovidiu Maier, cu geanta sub cap.

M-am întins pe acolo, au venit femeile care făceau curat, la 8 dimineața, și m-au trezit: "Băiatule, tu cine ești?". "Bună ziua sunt Emilian Dolha, am venit de la Bistrița!", le-am zis. Ema Dolha și Bistrița lui 'Tata Jean'. "Ce bani, erau vremurile care sunt acum, să fie înnebuniți după bani?" Ce salariu aveai la Bistrița? Păi n-aveam.

Știi cum era? Nu știu. Când era nea Jean, eram copil de trupă, aveam 15-16-17 ani.

Nu luam niciun ban.

Ce bani? Erau vremurile care sunt acum, să fie înnebuniți după bani? Nu luai.

Era prima băieților.

Se dădeau 300, 500 de dolari, ce dădea omu' acolo.

Uneori, la meciurile de acasă, îmi dădea și mie 50 de dolari.

Îi luam, mă duceam în centru, lângă biserică erau bișnițarii, îi schimbam, mă duceam la internat unde stătusem înainte, îi luam pe băieți și îi scoteam la suc și la prăjitură.

Le cumpăram o dată unuia, o dată altuia, ce îmi permiteam.

Dar nu aveam, ce salariu să am? Și, totuși, primul salariu? Primul salariu l-am avut în Divizia B, la Satu Mare. 1.500 sau 2.000 de mărci.

Atât îi zisese nea Jean domnului Govor, care era patron atunci.

Îi luai toți o dată.

Mama, când i-a văzut, n-a știut ce se întâmplă.

Și acum, ca să îmi aduc aminte de unde am pornit, am un casetofon.

Astea erau vremurile! Ema Dolha și rețelele de socializare: "Acum e un pic mai rău" Ai Facebook sau Instagram? (râde) Dacă m-ai mai întrebat acum șase ani.... Te-am întrebat acum șase ani, poate, între timp, ți-ai făcut. (pe un ton hotărât) Și ce ți-am spus atunci? Că sunt niște maimuțăreli pe care le vezi pe-acolo și că nu ai nevoie de așa ceva. OK, mi-am schimbat puțin părerea.

Acum e un pic mai rău decât acum șase ani.

Mult mai rău.

Totul e o involuție, practic.

Evoluția e o involuție.

Pentru mine! Dar eu sunt considerat a fi defect.

Mie nu mi se pare, eu zic că-s corect.

Îmi place să cred despre mine că am aptitudini de samurai, să mă duc pe drumul meu, să încerc să fiu loial, umil, dar ce se întâmplă... sunt considerat defect.

Tuturor li se pare că e ceva normal.

Mie nu. "Șumudică era șeful! El citea primul ziarele" Poate vrea un vechi coleg să te caute pe Instagram, nu te găsește. Nu exist! Sunt și multe aiureli dar mai poți vedea și lucruri interesante, mai citești știri din sport.

Citeai ziarele în vestiar la Bistrița, în Giulești? Zi de zi le citeam, la cafea, dimineața, dar Șumudică era șeful.

Le lua la 6 dimineața și, după, venea în vestiar.

Voia să fie primul informat și, după aceea, ne transmitea nouă.

Ne întrebam de unde știe, iar, după ce primeam ziarele, vedeam... Ema Dolha: "Dacă toți tinerii ar fi ca Atanas Trică, cred că am fi un loc mai bun" Azi postează toți fotbaliștii din țară și din străinătate pe rețele sociale.

Spune-mi un tânăr fotbalist din Superliga care ți-a atras atenția! Român? Român.

Unul care-ți place pentru ce face în teren. Atanas Trică.

Mi-a trimis un mesaj cu o poză cu mine de pe culoarele de la U Cluj.

O surpriză mare de tot, nu mă așteptam în viața mea.

Pe Atanas l-am avut jucător la Universitatea Craiova, nu-mi dau cu părerea ca fotbalist, ce promite sau nu, dar e un tânăr foarte bine educat.

O surpriză incredibilă, un tânăr fantastic.

Mă așteptam să fie mai arogant, dar absolut deloc.

Dacă toți tinerii ar fi așa ca el, cred că am fi un loc mai bun. Atanas Trică joacă la Universitatea Cluj și e component al naționalei de tineret.

Finlanda - România, la Under 21, e vineri, pe VOYO Robert Lewandowski, unul dintre cei mai valoroși atacanți ai lumii, a mers la Lech Poznan.

Chiar când ai plecat tu? Zi-mi istoria acelui 'bad timing'! Nu, că râde lumea de noi.

Râde lumea de mine! Am plecat de la Wisla la Poznan (n.r. - în vara anului 2007), din postura de cel mai bun portar al campionatului din Polonia.

Dar nu au ieșit lucrurile cum mă așteptam, m-am operat și la cot, nu m-am adaptat.

A trecut timpul, iar spre finalul contractului am avut ofertă de la Dinamo, voiam să plec.

Cei de la Lech își doreau să rămân, chiar dacă nu am avut meciuri multe sau foarte bune.

Într-un meci, am făcut ce a făcut Moldovan (n.r. – se referă la gafa din amicalul România – Canada).

Directorul sportiv venea zi de zi la mine acasă să mă convingă să rămân la Lech. Și ce a urmat? În ultima zi, când trebuia să îmi dea actele să plec de la echipă, m-a luat în parc.

În parc, mă aștepta cineva din galerie, o parte din ultrași, trei-patru băieți.

Toți îmi ziceau să rămân.

Eu tot căutam motive să le zic că plec, să îmi dea actele să plec.

Le-am zis inclusiv că nu avem atac bun, iar ei mi-au spus că vine golgheterul din liga a 2-a.

Am zis: 'lasă-mă, mă, stau după golgheterul din liga a 2-a....' .

Și era băiatul ăsta (n.r. – Robert Lewandowski).

A venit, a stat un an și a plecat la Dortmund apoi. Regreți că n-ai mai rămas la Lech Poznan? Asta a fost atunci, decizii și decizii! E unul dintre cei mai mari atacanți din istorie Lewandowski. Ema Dolha: "Gabi Tamaș e WOW! Șutează foarte tare.

E un animal diferit" Ai apărat multe penalty-uri în carieră - în meciuri și la antrenamente -, dar ai avut și câțiva colegi care șutau violent.

Spune-mi cum șutează Gabi Tamaș de la 16 metri? Tamaș șutează tare, foarte tare.

E un animal diferit, e ceva diferit față de tot ce am întâlnit.

Înțeleg să ai puterea lui, să ai forța lui, dar antrenându-te și fiind profesionist, muncind exagerat de mult...

Din punct de vedere genetic, Gabi e ceva wow, wow, serios.

Băi, frate, a jucat în Anglia, unde sunt 'toporarii' ăia.

Hai că în prima ligă acum nu sunt, dar a jucat și în prima, și în a doua.

Mai povestea câte una, alta...

Tare de tot, să fii acolo... foarte greu. Trei calități esențiale la un portar Ce transfer ai ratat în carieră? Când eram în Polonia, au fost discuții foarte multe, spre Germania sau Spania.

Mă sunau impresari și le ziceam că-s cu Ioan Becali, loialiate din partea, dar nu-mi pare rău.

Îmi pare rău că am plecat de la Wisla, de la Dinamo și îmi pare rău că am ales U Cluj în loc de Poli Iași. Spune-mi trei calități esențiale pentru un portar! (prompt) Antrenabilitatea, să se lase antrenat, să creadă în el, să creadă în tine ca antrenor.

Să simtă jocul.

Mai cred foarte mult în viteză.

Totul s-a schimbat, viteză de gândire, de execuție, de deplasare. Spuneai într-un interviu, în urmă cu mulți ani: "Acest om o perpelește bine cu stângul, iar la centrările date de el e groasă".

Despre cine e vorba? Ai o singură încercare. Mai spune o dată! La centrările date de el e groasă.

Ai o încercare.

A jucat în România, a fost antrenor în Anglia, acum e în Franța. De Zerbi.

Mai era bun rău de tot ăla de la Vaslui. "N-am văzut în viața mea în România așa străin! Nu era întâmplare la băiatul ăla!" Wesley sau Adailton? Wesley.

Nu era întâmplare la băiatul ăla! Știi cum se antrena? N-am văzut în viața mea în România așa străin! Am fost 10 zile cu ei într-un cantonament.

L-am văzut zi de zi cum se antrena, cum trăgea de el.

Ce făcea el în timpul privat...

Nu știu, e problema lui. Un portar bun străin din România? Kucer.

E antrenabil.

Cristi Tănase m-a sunat, m-a întrebat ce părere am despre el.

Plecare Vâceanu, rămăsesem cu Fara.

I-am spus dacă poți să-l aduci, ia-l.

Mai e Iliev, Ansestis de la Botoșani, e foarte bun, are o creștere, bravo celui care-l antrenează.

În trecut Vaslui Kuciak, Plamen Iliev era foarte bun de la Dinamo și Astra, mi-a plăcut Felguieras.

Beto nu mi-a plăcut, circar. Hamutovski? Nu.

Martin Tudor.

O persoană dragă, era elegant, tehnic, avea calitate.

Avea viteză de deplasare, reacții bunel, calitățile pe care le caut eu la un portar.

A fost înaintea mea la Satu Mare, l-a luat Steaua. De ce-ți place personajul Rambo? De ce-mi place Rambo? Da.

De ce? Pentru că personajul ăsta nu renunță niciodată, se duce până la capăt.

Trebuie să-ți găsesti ceva care să te motiveze, să fii mai dedicat, să-ți facă creierul să funcționeze. Trei foști colegi cu care ar pleca la... 'război' Nici Cristina Neagu nu a renunțat niciodată la luptă într-un meci al echipei de club sau în partidele pentru naționala României.

Eu o văd ca un exemplu pentru mulți sportivi.

Mi-ai spus în trecut că ai pleca la război cu Cristina Neagu.

Zi-mi trei foști colegi cu care ai pleca la război azi? Neagu s-a retras. Îmi pare rău că n-am ajuns la Gala Neagu.

Aș fi vrut s-o văd pe Cristina la gala de retraa Din handbal ți-a plăcut foarte mult și Oana Manea. Tatăl ei, Dumitru Manea, m-a ajutat foarte mult.

Îi plăcea mult de mine, îi eram drag.

Era secundul lui Ionuț Chirilă la naționala de juniori.

Ca să-ți răspund la întrebare: cu Iencsi, selecționer acum, era rău pe teren, mamă, mamă! Cu Tamaș.

Oricând! Al treilea? Costel Câmpeanu? Nu.

Al treilea e Ionel Ganea. Giulești sau Ștefan cel Mare? De stadion mă întrebi? Da. Gloria Bistrița.

M-am simțit acasă, sunt acasă, chiar dacă nu mai cunosc pe cineva pe acolo...

Simt ceva bun în mine când intru pe stadion. CITEȘTE ÎN A DOUA PARTE A INTERVIULUI CU EMA DOLHA Pasiunea pentru body-building Rivalitatea cu un portar de top Marele obiectiv