Visul secolului. Proiectul uriaș abandonat de Ceaușescu revine după 100 de ani

Canalul Siret-Bărăgan reprezintă un proiect de anvergură la care România a visat mai bine de un secol.

Primele studii au fost realizate în 1912, iar ideea a trecut și prin mâna lui Nicolae Ceaușescu în 1972.

De-a lungul timpului, proiectul a fost abandonat de mai multe ori, în ciuda potențialului său major de a sprijini agricultura în zonele cele mai afectate de secetă, precum Moldova și Bărăganul. Un astfel de canal ar putea iriga suprafețe uriașe de teren agricol, reducând dependența fermierilor de condițiile meteorologice și prevenind efectele devastatoare ale secetei asupra culturilor. Prima etapă, finanțată din bugetul de stat După aproape cinci decenii de amânări, Canalul Siret-Bărăgan prinde contur.

Prima etapă, de 23 de kilometri, va fi realizată în județul Vrancea, între localitățile Mărășești și Garoafa, fiind finanțată cu aproximativ 1 miliard de lei din bugetul de stat. Lucrările sunt estimate să dureze până la trei ani, iar odată finalizat acest tronson se vor putea iriga 120.000 de hectare din cele 600.000 ha vizate pentru întregul canal.

Autoritățile caută, totodată, surse suplimentare de finanțare, inclusiv fonduri europene din Fondul pentru Modernizare. Canalul Siret-Bărăgan, unul dintre cele mai importante sisteme de irigații din țară Canalul Siret-Bărăgan va avea aproape 200 de kilometri și va traversa județele Vrancea, Buzău și Ialomița, aducând apă din râul Siret în câmpia Bărăganului, o zonă cunoscută pentru fertilitatea solurilor, dar și pentru seceta frecventă. „Proiectul de construcţie a canalului de irigaţii Siret-Bărăgan este considerat o prioritate strategică pentru România, având un impact major asupra agriculturii şi pre­venind aridizarea unor regiuni semnifica­tive“, a declarat, pentru zf.ro, ing.

Cornel Popa, directorul ge­neral al ANIF. Dacă va fi finalizat conform planului, canalul va deveni unul dintre cele mai importante sisteme de irigații din țară, permițând irigarea terenurilor agricole prin aducțiunea gravitațională a apei, ceea ce reduce semnificativ costurile. De ce a refuzat Ceaușescu proiectul În 1972, Canalul Siret-Bărăgan a ajuns pe masa lui Nicolae Ceaușescu, însă liderul comunist nu a fost convins de necesitatea lui.

Prioritatea sa era crearea unei legături navigabile între București și Pitești prin valea Argeșului, pentru transportul mărfurilor între centrele industriale. Astfel, canalul a fost abandonat, iar lucrările au început abia în 1986, în ultimii ani ai regimului comunist.

După Revoluția din 1989, proiectul a intrat din nou în uitare, iar infrastructura deja construită s-a degradat treptat. Primele studii privind folosirea Siretului pentru irigațiile Bărăganului datează din 1912.

În perioada interbelică, Bărăganul era considerat „grânarul Europei”, iar un sistem de irigații ar fi putut crește considerabil producția agricolă.

Totuși, lipsa fondurilor și instabilitatea politică au împiedicat demararea proiectului. În 1986, regimul comunist a reluat proiectul, planificând un canal de 198 km, cu o lățime de 57 metri și adâncime de 7 metri, destinat atât irigațiilor, cât și transportului naval, care să pornească de la barajul Călimănești și să ajungă la lacul Dridu, nord de București. După 1989, lucrările au fost abandonate din nou, iar infrastructura construită s-a degradat.

În 2012, estimările indicau o necesitate de 3,5 miliarde de euro pentru finalizarea canalului, care ar fi irigat aproximativ 10% din terenul agricol al României, dar fondurile nu au fost alocate. În prezent, România poate iriga 1,6 milioane de hectare din cele aproximativ 13 milioane de hectare de teren agricol.

În Planul Național Strategic 2023-2027 sunt prevăzute investiții de 1,5 miliarde euro pentru infrastructura principală de irigații și încă 400 de milioane pentru microsisteme de irigații, ceea ce oferă cadrul pentru reluarea și finalizarea Canalului Siret-Bărăgan.