Drumurile periculoase și indiferența mortală: România, în vizorul Comisiei Europene pentru lipsa siguranţei rutiere

Comisia Europeană a sancționat recent România, alături de Franța, pentru nesiguranța rutieră și lipsa marcajelor corespunzătoare pe drumurile publice, semnalând probleme care pot avea consecințe foarte serioase.

Din păcate, se pare că lecțiile nu se învață decât după ce apar tragedii, deficite sau accidente cauzate de neglijență.

La emisiunea DC Conducem, moderată de Florin Răvdan, Titi Aur, expert în conducere defensivă, a criticat lipsa de acțiune a autorităților, absența unor modele și mecanisme care să permită dezbateri și consultări înainte de adoptarea directivelor, și a atras atenția că România continuă să funcționeze după principiul „lasă, bă, că merge așa”, în timp ce drumurile noastre rămân printre cele mai periculoase din Europa. "La noi în România, e modelul tipic, în care spunem ‘ce mai contează ce ne-au spus ăia?' " “Partea bună, dacă putem să-i spunem așa, cu drumurile noastre este că suntem obișnuiți să fim în permanență super atenți, pentru că avem parte de tot felul de surprize.

De aceea, pentru cei care vin din străinătate, fie că sunt străini sau români din diaspora care n-au mai condus de mult în România, e foarte rău și foarte periculos.

Este o directivă care, într-adevăr, a apărut prin 2019.

Apropo de asta, ministerul Transporturilor nu face altceva decât maximum ce-i obligă directivele, deși nici aceste directive nu sunt aplicate corect sau moral, dacă pot să spun așa.

Ce înțeleg eu prin ‘corect’? Când apare o directivă europeană care recomandă ceva, ar trebui ca subiectele să fie dezbătute, puse în discuții, în comisii, între specialiști, pentru că directiva nu înseamnă un simplu ‘așa trebuie să faci în lege’.

Atunci ar fi clar de la A până la Z ‘că trebuie să aplici asta’.

Trebuie, de fapt, ca fiecare țară să adapteze acea directivă la condițiile din țara lor.

Pentru asta, ar trebui ca toate să fie făcute din timp.

Adică, când apare, a doua zi să înceapă dezbaterile, să se ia o hotărâre și să fie aplicată cât mai repede, nu în termenul limită. Ce se întâmplă în România? Când apar directive, dacă nu e ceva foarte interesant pentru decidenți care zic ‘Doamne, ce avantaj avem din asta, hai să o aplicăm mai repede’, de obicei este lăsată în ultima perioadă, în ultimul moment al perioadei.

Directivele sunt, de obicei, date cu termene din astea de tipul ‘în 5 ani trebuie să faci’.

Adică nu e o chestie de azi pe mâine, ci în mult timp.

Această directivă apărută în 2019, care trebuia aplicată în 5 ani, a fost uitată.

Nu s-a ocupat nimeni de ea.

Până nu s-a primit acest avertisment de la Comisia Europeană, nu se întâmpla nimic.

S-a mai dat un termen de două luni și abia acum se va întâmpla, în același stil caracteristic românesc, în ultimele săptămâni.

Va fi un funcționar care trece niște lucruri pe acolo, printr-o aprobare rapidă, și nu vei mai avea timp să discuți cu specialiști, nici în comisii, nici să găsești calea cea mai bună.

Va ieși ceva ca să nu ne amendeze Comisia Europeană. Nu știu de ce a ajuns și Franța în situația asta.

Franța se preocupă foarte mult de siguranța rutieră.

Ei au avut un program foarte mare din 2002, în care au redus de la 8.000 de morți la sub 3.000 de morți în accidente de circulație în timpul unui an.

Vara aceasta am fost în Franța, am văzut câteva lucruri și fac niște chestii incomparabile cu ce se întâmplă la noi.

Probabil s-au pierdut și ei printre rânduri sau au considerat că nu au mari lucruri de făcut.

Nu știu ce s-a întâmplat în Franța.

Ce pot să spun sigur este că, la noi în România, e modelul tipic, clasic românesc, în care spunem ‘ce mai contează ce ne-au spus ăia? Lasă bă că merge și așa.

Oricum nu contează ce se întâmplă.

Oricum nu contează accidentele.

Oricum nu contează nimic în zona asta’. În cele două luni de prelungire se va întâmpla ceva pompieristic și mai apoi va ieși, întâmplător, ceva bine.

Dar asta e puțin probabil dacă e făcut peste noapte”, a explicat Titi Aur, expert în conducere defensivă.