Chinezii de la Sany au livrat camioane miniere uriaşe cu propulsie hibridă în Ghana, la o mină care asigură manganul pentru bateriile maşinilor electrice chinezeşti
Vrei să înțelegi mai bine această știre?
Folosește comentatorii AI pentru a obține perspective diferite și creează-ți propria interpretare personalizată sau obține o analiză detaliată cu AI.
24 Octombrie 2025, 18:09 Redacţia PiataAuto.md Dacă la nivel internaţional în domeniul camioanelor miniere mari sunt mai cunoscuţi producători precum Liebherr, Hitachi şi Komatsu, atunci China are un producător propriu de asemenea vehicule gigantice, numit Sany, care şi-a tot extins prezenţa prin diverse ţări şi regiuni noi în ultimii ani.
De curând, cei de la Sany au livrat 8 camioane miniere uriaşe în Ghana, care au un sistem de propulsie hibridă foarte curios, cu câte două motoare diesel V8 pentru fiecare camion.
Iar noile camioane chinezeşti vor ajuta la extragerea manganului, folosit tot mai mult în industria auto în componenţa bateriilor litiu-ion pentru maşinile electrice. De fapt, manganul e folosit pe larg mai ales în metalurgie, la formarea aliajelor de oţel, aşa că o mare parte din acest ajunge oricum să beneficieze maşinile, de toate tipurile de propulsie.
Doar că în ultimul deceniu tot mai mult mangan e folosit şi în compoziţia bateriilor litiu-ion NMC, dar nu şi a celor LFP, care n-au nevoie nici de nichel, nici de mangan, nici de cobalt.
Ei bine, poate părea un pic bizar că asemenea camioane uriaşe, fiecare din ele echipate cu câte două motoare diesel V8, muncesc a extracţia acestui minereu, dar asta e partea mai puţin afişată a acestui lanţ de aprovizionare, pe care tot trebuie să o facă cineva. În lume, se extrag anual cam 60 milioane de tone de mangan, dintre care continentului african îi revin cam 37 milioane tone, sau peste 60% din total.
Cumpărătorul acestor camioane chinezeşti din Ghana e compania GMC, descifrată ca Ghana Manganese Company şi ea-şi creşte rapid extracţia şi producţia anuală de minereu, ajungând acum la implementarea unei ţinte de 8 milioane de tone anual. Deci, această singură companie din Ghana, care operează o zonă minieră uriaşă, numită Nsuta, asigură de una singură circa 13% din producţia globală de mangan şi circa 22% din producţia de mangan a întregului continent african. Prin urmare, faptul că GMC e achiziţionat tocmai 8 camioane uriaşe la pachet e explicabil, iar acestea sunt de model Sany SET150S, indicele 150 indicându-le clasa de operare în tone.
De fapt, camionul are o sarcină utilă de 136 tone, şi o masă proprie de 105 tone, ajungând la o greutate totală de 241 tone.
Camionul are 11,8 metri lungime, 7,72 metri lăţime şi 6,18 metri înălţime, deci e comparabil cu un înălţimea unei case cu două etaje. Producătorul chinez Sany pune un mare accent pe sistemul hibrid de propulsie, care-i reduce consumul şi emisiile.
Dar acest sistem e foarte neobişnuit, pentru că foloseşte două motoare diesel V8 în loc să folosească un motor mai mare, cum ar fi un V16.
De ce se întâmplă asta? Pentru că acest camion a fost lansat în 2022 şi a fost creat într-o manieră care să nu depindă de importuri, iar dacă în occident companiile precum Liebherr, Rolls-Royce MTU sau Caterpillar au motoare V16 mari de 2,5-3,0 MW putere, atunci chinezii pur şi simplu nu au asemenea motoare proprii.
Iar soluţia aplicată aici e un mod de a ocoli această lipsă. Astfel, Sany a aplicat două motoare V8 în tandem, produse de Weichai.
Fiecare motor are 16,72 litri capacitate şi produce 565 kW putere, iar astfel chinezii au putut asigura o putere de 1,13 MW pentru camionul lor uriaş. Transmisia motorului e una diesel-electrică, ceea ce înseamnă că roţile sunt puse în mişcare de electromotoare, iar motoarele diesel au rolul de a genera electricitate.
Camionul chinezesc are 2 electromotoare de tracţiune, a câte 550 kW putere nominală şi 750 kW putere maximă. Şi pentru că am menţionat că sistemul de propulsie e unul hibrid, totuşi, camioanele au şi o baterie de 148 kWh, care permite electromotoarelor să atingă puterea maximă atunci când au nevoie, să fie propulsate uneori folosind mai multă energie din baterii şi mai puţină de la generatoare şi, desigur, le ajută să recupereze energie la coborâri.
Ea poate susţine un consum de putere de până la 1,4 MW, ceea ce o face mai capabilă şi compatibilă cu electromotoarele mari şi puternice.
Bateria are sistem de management termic, pentru a rezista cu bine solicitărilor în condiţii de mină. Chinezii spun că sistemul hibrid al acestor camioane demonstrează un consum cu 14% mai redus decât alte camioane de talie şi capacităţi similare, fără asemenea sisteme.
Tot ei mai spun că pe lângă China şi acum Ghana, aceste camioane muncesc deja în 10 alte ţări ale lumii, de la Uzbekistan la Peru. Cum de a ales şi compania minieră Ghana Manganese Company să cumpere tocmai camioane chinezeşti? Primul răspuns ar fi unul intuitiv, şi ar veni din faptul că în ultimele decenii China s-a făcut tot mai prezentă în Africa prin proiecte de infrastructură locală şi prin producătorii săi.
Dar răspunsul complet e mai interesant de atât. Ghana Manganese Company e o companie în care statul ghanez deţine 10% de acţiuni, iar celelalte 90% sunt deţinute de Consolidated Minerals Africa Limited.
Această companie, la rândul ei, e deţinută de Ningxia Tianyuan Manganese Industry, abreviată drept TMI, care e deja o companie chineză.
Deci, tot chinezii deţin de fapt mina din Ghana, cumpărând-o în 2017, şi având astfel controlul asupra a 13% din producţia de mangan a lumii doar prin această companie.
Noi spuneam cândva într-un alt articol că saltul imens al industriei de maşini chinezeşti n-a fost o întâmplare şi a fost rezultat unui acţiuni sistematice ce finanţau inovaţiile pe de o parte, iar de cealaltă parte se asigurau că întreg lanţul de aprovizionare necesar pentru producţia la scară mare a bateriilor şi electromotoarelor pentru aceste maşini electrice este garantat.
Exemplul acestei mine gigantice din Ghana, deţinută de chinezi, e exemplul elocvent al acestor acţiuni. Şi, apropo, compania Ningxia Tianyuan Manganese Industry Co, la rândul său, e deţinută de miliardarul chinez Jia Tianjiang, supranumit şi „regele manganului” în industrie.
Pe lângă mina din Ghana, acelaşi miliardar mai deţine prin companiile sale şi mina Woodie Woodie din Australia, numită şi Pilbara Manganese.
Ea mai extrage aproape 2 milioane de tone de mangan anual, deci încă circa 3,3% din producţia globală de minereu de mangan.
Iar ca să înţelegem de ce China avea nevoie de aceste mine pentru lanţul său de aprovizionare — minele proprii de mangan din China extrag anual doar circa 770 mii tone de minereu de mangan, deci 0,77 milioane tone sau 1,3% din producţia globală.
Prin urmare, fără asemenea achiziţii China nu şi-ar fi putut asigura avantajele competitive de ţară în producţia ieftină de baterii pentru maşinile electrice.
Iar situaţii similare putem găsi şi la alte tipuri de minereuri necesare acestei industrii, dar şi la industriile panourilor fotovoltaice, turbinelor eoliene şi altele. 1,403
Vrei să înțelegi mai bine această știre?
Folosește comentatorii AI pentru a obține perspective diferite și creează-ți propria interpretare personalizată sau obține o analiză detaliată cu AI.