VIDEO „Patriarhia a aplicat un sistem privind bugetul cu care noi nu eram obișnuiți”. Cum a fost construită Catedrala Națională. Interviu cu arhitectul celei mai mari catedrale ortodoxe din lume

„Un manager de proiect elvețian m-a întrebat: «de ce vă trebuie o biserică atât de mare? În Elveția toate catedralele noastre sunt goale»”, povestește, într-un interviu pentru publicul HotNews, arhitectul Constantin Amâiei, cel care s-a ocupat de proiectul Catedralei Naționale.

Cu câteva zile înainte de inaugurarea construcției monumentale începute în 2010, Constantin Amâiei dezvăluie detalii neștiute despre lucrările ale căror costuri se ridicau la începutul acestui an la 270 milioane de euro, potrivit Patriarhiei. „Am avut și critici de la colegi arhitecți care spuneau că trebuia să facem o catedrală din secolul 21 cu sticlă și metal.

Noi a considerat că e mai bine să fie o catedrală tradițională pentru că noi, ortodocșii, avem în mentalul colectiv o anumită formă a bisericii.

Dacă o modificăm, nu o mai recunoaștem”, spune Constantin Amâiei. Ce poveste le spune catedrala turiștilor străini care vor veni s-o vadă, l-am întrebat pe arhitect, la sfârșitul interviului. „Povestea Catedralei Mântuirii Neamului poate o să fie scrisă de acum înainte.

În interior parcă ești înainte de a ajunge în Rai”, a răspuns arhitectul. Constantin Amâiei este din Bacău, membru al Ordinului Arhitecților.

Este de asemenea, autorul Catedralei „Înălțarea Domnului” din Bacău. Catedrala Națională sau a „Mântuirii Neamului” va fi inaugurată în 26 octombrie, după mai bine de 15 ani de la începerea lucrărilor.

La eveniment va fi prezent și Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului.

De asemenea, sunt așteptați mii de credincioși din toată țara. „Ni s-a dat o temă” – Vom avea cea mai mare catedrală ortodoxă din lume: este cea mai înaltă, cu suprafața cea mai mare – dublă față de cea a Catedralei „Hristos Mântuitorul” din Moscova.

Acesta a fost planul de la început? Vi s-a spus exact așa: „vrem să facem cea mai mare catedrală ortodoxă din lume”? – Constantin Amâiei: Nu a fost vorba despre așa ceva.

N-am avut o întrecere între noi și alții ca să facem cea mai mare catedrală.

Am avut alte criterii: în primul rând, să facem o catedrală reprezentativă pentru ortodoxia română, cu dimensiuni mai mari decât o biserică obișnuită – are 120 metri lungime și 67 metri lățime – și s-o integrăm cât mai bine în spațiul existent.

Acolo sunt mai multe construcții reprezentative, Palatul Parlamentului, Ministerul Apărării, trebuia încadrată în zonă. – Cum ați ajuns să vă ocupați de acest proiect? – Înainte de 2010 au fost mai multe concursuri, numai că soluțiile prezentate au fost abandonate pentru că nu erau ce trebuiau să fie pentru o catedrală.

Și când a venit noul Patriarh (n.r.- BOR este condusă de Patriarhul Daniel din 2007), el a schimbat abordarea: nu a mai organizat un concurs deschis unde fiecare să vină cu soluții, cu machete, ci ne-a invitat pe toți cei care au mai făcut biserici mari prin țară și prin străinătate – a fost și o echipă de străinătate – să ne prezentăm viziunea despre ce ar trebui să fie Catedrala Mântuirii Neamului.

Ni s-a dat o temă la care să ne raportăm cu toții. – Ce înseamnă o temă? – Înseamnă condițiile pe care trebuie să le îndeplinească catedrala: s-au dat niște dimensiuni aproximative, niște criterii de compoziție, plus toată simbolistica pe care trebuia s-o reprezinte catedrala. Tema de proiectare a fost redactată de două personalități, arhitectul Nicolae Vlădescu și inginerul Eugeniu Iordăchescu (n.r. – expertul care în timpul lui Ceaușescu a găsit soluțiile tehnice pentru mutarea unor biserici, ca să nu fie astfel demolate).

Deci am primit tema, am făcut proiectul și a existat o jurizare cu mai mulți profesori de la facultățile de construcție din toată țara și cu reprezentanți ai bisericii.

Și așa am luat noi proiectul pentru Catedrala Mântuirii Neamului. „Un manager de proiect elvețian m-a întrebat: de ce vă trebuie o catedrală așa de mare?” – La ce va folosi această catedrală? Este locul unde stă patriarhul sau unde se adună mulți oameni la slujbă? Presupun că s-a stabilit de la început care va fi funcția acestei clădiri. – Da, o să vă povestesc ceva.

Când am început să facem proiectarea la catedrală, am avut un manager de proiect străin, elvețian.

Și el mi-a zis: „de ce vă trebuie o biserică atât de mare? În Elveția toate catedralele noastre sunt goale, nu mai vine nimeni la biserică.

Mai vin doar turiștii”. Și s-a întâmpla să fie o sărbătoare de Sfântul Dumitru.

Se întâmpla sub geamul nostru, care dădea spre curtea Patriarhiei.

Nu mai încăpeau oamenii acolo.

Era plin.

Atunci, el și-a dat seama că din acest motiv ne trebuie catedrală, pentru că suntem un popor credincios. Oamenii se duc de sărbători la biserică, iar noi eram singura țară ortodoxă fără o catedrală reprezentativă.

În tradiția noastră, bisericile sunt mai mici. Catedrala are mai multe funcțiuni: în primul rând, este o biserică, chiar dacă e mai mare.

Acolo se țin slujbe, oamenii se roagă, sunt diferite sărbători. Apoi, poate reprezenta un punct de atracție turistică.

Noi am și conceput un traseu turistic în jurul catedralei, unde nu sunt deocamdată finalizate toate obiectivele, dar și în interior.

Este un circuit cu lifturi care urcă până la 71 de metri, la baza turnului și vizitatorii pot vedea Bucureștiul de la înălțime.

Noi am vrut să facem accesul publicului până la 120 de metri, dar nu am obținut aprobarea de la autorități pentru acest lucru.

Dacă ați fost la San Pietro, în Roma, accesul se face până în vârf. „Am vrut s-o facem foarte înaltă, ca să fie perceptibilă din absolut orice unghi” – Câți oameni vor intra? Care este capacitatea? – Noi am avut niște calcule, după niște normative, și am ajuns la concluzia că la capacitate maximă, la nivelul parterului, intră vreo 5.000 de oameni și dacă mai sunt și pe galeriile laterale, ajungem în total la 7.000 de oameni. – De ce a fost ales Dealul Arsenalului? Știu că există acest simbolism, deoarece în zonă au existat trei biserici demolate de regimul comunist pentru Casa Poporului (n.r.- este vorba despre „Albă Postăvari”, „Spirea Veche” și „Izvorul Tămăduirii”, demolate pentru a face loc viitoarei Case a Poporului). – Da, există această semnificație, dar, de asemenea, am avut în vedere acest dialog arhitectural între un centru civic important, Palatul Parlamentului, și un centru religios important, Catedrala Națională. De fapt, este un fel de dialog prin contrast pentru că Palatul Parlamentului este o construcție foarte mare și dezvoltată pe orizontală, iar Catedrala este ca o săgeată, verticală, întinsă spre cealaltă. Am vrut s-o facem foarte înaltă, ca să fie perceptibilă din absolut orice unghi din jurul ei.

Tradiția noastră este că turnul bisericii este reperul în jurul căruia se dezvoltă o comunitate. „Am avut și critici de la colegi arhitecți care spuneau că trebuia să facem o catedrală cu sticlă și metal” – Avem vreun model în capitalele europene unde mai există o clădire civică mare lângă care se află o clădire bisericească la fel de impunătoare?– În orașele franceze am văzut că în piața centrală există primăria și catedrala sau biserica cu turn.

Sunt cele două clădiri, una civică și una religioasă, care sunt în piața centrală din orice oraș francez. Noi vrem ca în viitor catedrala să fie înconjurată de un parc, de colonade…Noi am conceput-o ca o mănăstire la început și cred că o să se întâmple acest lucru.

Acolo nu e doar o catedrală, ci un complex arhitectural. Am plecat de la niște tradiții în arhitectură, tradiția bisericilor brâncovenești, pentru că suntem în sudul țării, unde cea mai valoroasă arhitectură tradițională este moștenită de la Constantin Brâncoveanu (n.r.- domnitor al Țării Românești între 1688 și 1714). După aceea, catedrala este o clădire bizantină.

Am avut și critici din cauza asta, chiar de la colegi arhitecți care spuneau că trebuia să facem o catedrală din secolul XXI, cu sticlă și metal.

Noi a considerat că e mai bine să fie o catedrală tradițională pentru că noi, ortodocșii, avem în mentalul colectiv o anumită formă a bisericii.

Dacă o modificăm, nu o mai recunoaștem. Catolicii sunt mult mai liberi din acest punct de vedere, iar unele clădiri sunt minunate dar, dacă nu le pui o cruce undeva, nici nu știi că sunt biserici. – Ați vorbit despre această inspirație bizantină.

Probabil că „Sfânta Sofia” din Istanbul (n.r.- monument bizantin important, construit în secolul 6 de Împăratul Iustinian) este exemplul care ne vine în minte cel mai ușor, când vorbim de stil bizantin.

Și am citit undeva că o caracteristică a acestui stil este că bisericile sunt construite din perspectiva interiorului.

Adică trebuie să fie mai mari pe interior, decât pe exterior, pentru că interiorul este cel care contează, acolo se întâmplă toate lucrurile importante. – Arhitectura bizantină, pe care noi am urmărit-o, se regăsește la toate bisericile din zona noastră.

Numai că nu e ca la Sfânta Sofia.

E puțin diferit.

Sfânta Sofia are o cupolă, iar în bisericile noastre din România această cupolă s-a transformat în turlă.

Dar da, sistemul de boltire prin arce și cupole este preluat de la Sfânta Sofia sau de la bisericile bizantine. Noi am preluat tradiția de boltire bizantină, dar numai pe interior.

Pe exterior, toate turlele și toate porticele exterioare au niște colonade preluate de la Mănăstirea Hurezi, care este o mare capodoperă.

Și care te duce cu gândul la bisericile românești. Dar am folosit și alte elemente de arhitectură cum ar fi cupolele turlelor, care sunt cupole florentine.

Adică le vedem mai des prin Italia, la Florența, Roma, și sunt de inspirație renascentistă.

Pentru că tradiția noastră românească nu contrazice tipul acesta de cupolă florentină pe care noi l-am preluat din arhitectura din vest. Simbolistica din Catedrală și comparația cu „Sfânta Sofia” din Istanbul – Dacă tot am dat exemplul cu „Sfânta Sofia”, există o simbolistică acolo, un fel de numerologie.

De exemplu sunt 8 colonade, iar cifra 8 o putem găsi în multe aspecte ale clădirii.

Există genul acesta de simbolistică legată de numere și la Catedrala Națională din București? Ca să dăm o notă de mister… – Știți, în profesia aceasta, arhitectură, sunt unele lucruri pe care nu le faci neapărat conștient.

Noi am plecat de la conformările acestea spațiale și volumetrice ca să fie armonice între ele.

Acesta este așa-numitul „număr de aur”.

Provine dintr-o anumită compoziție volumetrică armonică. Noi nu avem un numărul 8.

Avem, în general, un număr impar de deschideri pentru arcade.

E un număr par, de-o parte și de alta, și se mai adaugă una la mijloc.

De obicei sunt șapte sau nouă.

Într-adevăr, la Sfânta Sofie sunt câte opt, ceea ce este o curiozitate.

În arhitectura românească nu există 8 colonade. – Dar biserica nu v-a spus că țineți seama de anumite simboluri?– Câteva lucruri despre simbolistica catedralei le-am aflat de la început, prin tema care ne-a fost dată.

Catedrala are un număr de șapte turle.

Apoi, turla principală reprezintă Infinitul, turla Pantocratorului (n.r.- termen grecesc care înseamnă „Atotputernic”, cu referință la Isus). După aceea, Patriarhia a insistat ca să facem turlele aurii, pentru că reprezintă Lumina Cerului.

Sunt multe lucruri din acestea care au fost impuse prin temă.

Totuși, la bază, catedrala este o biserică normală, cu toate spațiile pe care le are orice biserică mică de țară. – În ceea ce privește mozaicul, înțeleg că este cel mai amplu complex de acest fel din România.

Puteți să-mi spuneți mai multe detalii? – În 2010, noi am propus să fie frescă, nu se punea atunci problema mozaicului.

La un moment dat, a apărut această idee care ne-a făcut să renunțăm complet la propunerile noastre pentru decorațiunile în interioare, că nu mai se potriveau. Mozaicul a fost adus de la Murano (n.r.- Veneția, Italia), din câte înțeleg.

A fost făcut un contract foarte mare cu întreprinderea respectivă, pentru că suprafața e foarte mare. – Iconostasul (n.r.- peretele pe care sunt puse icoanele) a intrat în Cartea Recordurilor.

A fost un plan de la început să fie cel mai mare?– N-am urmărit acest lucru.

Dimensiunea a rezultat mai multe considerente.

În primul rând, deschiderea arcului era de 24 de metri și atunci, ca proporție, trebuia să aibă o înălțime suficientă.

Dacă era prea jos, nu era în regulă. Dacă era prea înalt, acoperea icoana Maicii Domnului.

Și atunci, am ajuns la înălțimea de 18 metri.

Nu aș putea să spun dacă e cel mai mare, dar bănuiesc că nu e rău să fie un asemenea record. Zidul de acum nu va mai exista – Catedrala este în momentul acesta înconjurată de un zid înalt, gros.

Credeți că este potrivit ca o catedrală, unde oamenii sunt bineveniți, să fie înconjurată de un asemenea zid? – Lucrările sunt în curs, s-a încheiat finisajul interior și exterior, dar există spații care nu sunt terminate și se va continua șantierul.

Zidul acela nu o să mai existe.

Noi avem și un proiect pentru parcul Catedralei, care va fi unit cu parcul Senatului.

Toată zonă dintre Catedrală și Casa Poporului va fi o grădină, o zonă verde.

Am luat deja legătura cu peisagiști care se ocupă cu problema asta. În momentul în care o să mergi la catedrală nu o să dai de un zid, ci de un parc. „În ceea ce privește bugetul, Patriarhia a aplicat un sistem cu care noi nu eram obișnuiți” – Subiectul care a stârnit cele mai mari discuții legate de catedrală este bugetul acesteia.

Avem o estimare făcută de Patriarhie, de la începutul anului, care vorbea de 270 milioane de euro, costurile până la momentul respectiv.

Știați de la început că aceasta va fi suma, vi s-a spus: „faceți o catedrală de 270 de milioane de euro”?– Noi, proiectanții, facem și proiectul tehnic de execuție, și devizele.

Așa se procedează.

Există un fel de triunghi echilateral format din proiectant, beneficiar și constructor.

Toate informațiile se duc către toate cele trei colțuri ale triunghiului. În cazul catedralei, noi am estimat la început că tot ce înseamnă parte de arhitectură, structură și instalații o să se ridice la o sumă cuprinsă între 150 și 200 de milioane de euro.

La aceasta se adaugă și alte costuri care sunt legate de iconografia în mozaic, de exemplu, pe care nu am băgat-o într-o evaluare.

Ea a fost făcută separat. Patriarhia a avut un sistem diferit față de ceea ce eram noi obișnuiți.

A organizat un comandament, un grup de management care a preluat tot ce înseamnă costuri, buget. Și nu au mai angajat un constructor, un fel de antreprenor general, așa cum se face de obicei, ci au preluat ei treaba asta.

Au făcut contracte separate pentru fiecare, cu noi pentru proiectare, după aceea cu constructorul responsabil de structură, după aceea cu cel de instalație. Au fost contracte total separate pe care le-au manageriat ei. – Dar cine au fost acești oameni? Există în Patriarhie un astfel de organism?– Da, este o echipă de management care e formată din ingineri, structuriști, de instalații, diriginți de șantier etc, care reprezintă beneficiarul, deci Patriarhia. Ei au organizat tot ce înseamnă cheltuieli, buget, după cu totul alt sistem decât eram noi obișnuiți. – Pare un fel de secretomanie.

Adică n-au vrut să se afle câți bani costă catedrala? – Cât e vorba de investiții bugetare, acolo lucrurile sunt foarte stricte.

Catedrala însă e o investiție semi-bugetară.

Având bani de la buget, a fost și Curtea de Conturi care a făcut audit, a văzut cum sunt cheltuiți banii.

Deci Patriarhia nu avea voie să greșească. Dar, câți bani au fost, câți o să se mai cheltuie de acum înainte, nu știu să vă spun.

Nu a fost în competența noastră. – Dumneavoastră spuneți că ați estimat un cost la început care se apropie de 200 milioane, partea de construcție propriu-zisă.

La genul acesta de construcție mare, ce costă cel mai mult? – Noi, în ordinul arhitecților, avem un fel de standard de cost pentru diverse tipuri de construcții.

Ca să putem să ne dăm seama cam cât ar costa un bloc, cât ar costa un supermarket, o fabrică, orice.

Avem și pentru biserici.

Avem un indice de cost pe metru pătrat sau pe metru cub.

Deci, având în vedere dimensiunile catedralei, am făcut un deviz, dar fără să știm costurile finale. – Și cum vi se pare acum suma asta de 270 de milioane? Se apropie de ce ați preconizat dumneavoastră? – Cred că da, pentru că deja, în afară de catedrala propriu-zisă, s-au mai construit și celelalte construcții, din fața catedralei, de exemplu.

Și o să mai fie și în spatele catedralei. Se putea face o catedrală mai mică și la fel de valoroasă? – Nu aș vrea să închei discuția cu dumneavoastră fără să vă pun o întrebare pentru care vă rog să faceți abstracție de calitatea dumneavoastră de parte contractantă în proiect și să-mi răspundeți ca cetățean al României.

Se putea face o catedrală mai mică și la fel de valoroasă? – Eu sunt de acord că dimensiunea aceasta de 120 de metri (n.r.- lungimea catedralei) este una bună.

Și vă spun și de ce: biserici mici mai avem.

Dealul Patriarhiei era suficient, nu? De ce ne mai trebuia încă una? Dar dacă tot s-a făcut această catedrală, ea ar trebui să aibă dimensiuni reprezentative.

Adică în momentul în care un turist străin ajunge în România, el trebuie să știe că are câteva repere importante de vizitat.

Printre acestea trebuie să fie Catedrala Mântuirii Neamului. Așa cum noi mergem la Florența și vizităm Santa Maria del Fiore, poate să vină și un italian să vadă Catedrala Mântuirii Neamului din spatele Parlamentului.

Va deveni, în viitor, un reper pentru turiștii români și din străinătate. – Nu aș vrea să fiu cârcotaș, dar când vă duceți la Vatican, există și o poveste în spatele Pieței San Pietro, în spatele ceea ce se întâmplă acolo.

Întrebarea este care e povestea Catedralei Mântuirii Neamului din București? – În ce sens povestea? – Adică ce îi spunem turistului despre catedrală? Turistul român care merge în Italia primește o poveste de sute, chiar mii de ani de istorie.

Care e povestea noastră? – Vă spuneam la început, cred că cea mai bună definiție este că e cea mai importantă biserică din Ortodoxia Română.

În momentul în care vrei să vizitezi mai multe mănăstiri din țară, din România, te duci, le vezi, ele reprezintă istoria și cultura României.

Dar când te întorci la București, poți să vizitezi cea mai importantă clădire reprezentativă a Ortodoxiei Române, care este Catedrala Mântuirii Neamului. De aceea, cred că trebuie să fie și mare și frumoasă.

Eu știu că sunt subiectiv, dar mozaicul acela este minunat, ești într-o altă lume când ești în interior.

Și o să fie un iluminat special care să-l pună în valoare. În interior este un spațiu amplu, mare, cu icoane, parcă ești înainte de a intra în Rai. Nu știu, predecesorul Raiului.

Că, de fapt, oamenii intră în biserică înainte de a se duce după aceea în Rai.

Nu știu cum să vă spun. Povestea Catedralei Mântuirii Neamului poate o să fie scrisă de acum înainte.

Noi, până acum, am făcut un proiect.

Este o construcție nouă. Întotdeauna, o construcție nouă ar trebui să fie acceptată de comunitate.

Vă dau două exemple din arhitectura pariziană.

Când a fost făcut Centrul Bobur sau chiar turnul Eiffel, au fost scandaluri.

La început oamenii le-au respins.

Iar acum au devenit reperele Parisului. Păstrând proporțiile, bineînțeles, Catedrala din București cred că ar trebui să reprezinte credința ortodoxă a poporului român.