Regiunea care ar putea decide soarta războiului din Ucraina: De ce este Donbas obsesia lui Putin

După aproape patru ani de război, regiunea Donbas a redevenit un subiect central al discuțiilor internaționale.

Vladimir Putin încearcă din nou, prin manevre politice, să obțină ceea ce nu a reușit să cucerească prin forță: inima industrială a Ucrainei, relatează Kyiv Independent. Potrivit Financial Times (FT), Putin încearcă din nou să-l convingă pe președintele american Donald Trump să facă presiuni asupra Ucrainei pentru a o determina să cedeze regiunea estică Donbas, un teritoriu pe care Moscova nu reușește să-l controleze de peste un deceniu. Publicația relatează că, în timpul ultimei lor întâlniri, Trump l-ar fi îndemnat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să-i ofere lui Putin întreaga zonă Donbas, care cuprinde cele două regiuni ucrainene Donețk și Luhansk, inclusiv zone aflate încă sub controlul Ucrainei. Emisarul special al SUA, Steve Witkoff, principalul intermediar al lui Trump cu Kremlinul, ar fi spus delegației ucrainene că Donbasul ar trebui cedat deoarece este „în mare parte rusofon”, o justificare care reia una dintre cele mai vechi teze de propagandă ale Moscovei. Unde se află Donbas Donbasul este o regiune istorică din estul Ucrainei.

Denumirea vine de la „bazinul carbonifer al râului Doneț”, nume derivat din râul Siverski Doneț, care traversează zona.

Termenul este folosit încă din secolul al XIX-lea și desemnează nu doar actualele regiuni Donețk și Luhansk, ci și părți din Dnipropetrovsk și chiar din sudul Rusiei, unde curge același râu. Regiunea este considerată inima industrială și minieră a Ucrainei, un simbol al industriei grele, deși unele zone sunt agricole, cu terenuri întinse în jurul centrelor industriale. Donețk și Luhansk, principalele regiuni ale Donbasului, au fost mult timp motoarele economice ale țării, bazate pe cărbune, oțel și construcții de mașini. Războiul Rusiei a început în Donbas Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu a început în 2022, ci în 2014, odată cu anexarea Crimeei și invazia Donbasului.

De aceea, ucrainenii consideră anul 2022 doar începutul fazei „la scară largă” a unui conflict care mocnea de ani de zile. De la început, Moscova a încercat să-și ascundă implicarea directă.

În timp ce se lăuda cu anexarea Crimeei, Kremlinul nega rolul său în Donbas, susținând fals că lupta ar fi purtată de „separatiști locali”. În realitate, nu a existat nicio mișcare separatisă autentică.

Așa-numitele republici autoproclamate au fost creații ale Kremlinului, înarmate, finanțate și coordonate de la Moscova pentru a destabiliza Ucraina, scrie sursa citată. Motor economic al Ucrainei Timp de decenii, Donbasul a fost centrul economic al Ucrainei moderne.

Înainte de invazia rusă, regiunile Donețk și Luhansk găzduiau sute de uzine metalurgice, miniere și chimice, exportând produse în toată lumea. Potrivit Center for Economics and Business Research din Londra, înainte de 2014, Donbasul genera aproximativ 15,7% din PIB-ul Ucrainei și adăpostea 14,7% din populația țării.

Războiul a schimbat însă totul.

Multe întreprinderi s-au închis după bombardamentele rusești, milioane de oameni au fugit, iar comerțul între zonele ocupate și cele controlate de Kiev a fost blocat. Între 2014 și 2021, același centru de cercetare estimează că Ucraina a pierdut 102 miliarde de dolari din cauza conflictului din Donbas, aproximativ 8% din PIB-ul său anual. Chiar și așa, unele afaceri au continuat să funcționeze, în ciuda liniei frontului care s-a apropiat și mai mult după 2022.

Totuși, în acest an, ultima mină de cocs activă din Donbas a fost închisă din cauza avansului trupelor ruse, o lovitură grea pentru economia ucraineană. O regiune sfâșiată de război Între 2014 și februarie 2021, cel puțin 3.400 de civili și 4.400 de soldați ucraineni au fost uciși în Donbas, potrivit datelor ONU, iar aproape 20.000 au fost răniți.

Peste două milioane de persoane au fost forțate să-și părăsească locuințele, iar alte câteva milioane au rămas sub ocupație rusă, trăind în sărăcie, sub propagandă și în zone afectate constant de lupte. După 2022, Rusia a distrus zeci de orașe și sate.

Doar în Mariupol, un oraș de jumătate de milion de locuitori înainte de invazie, se estimează că până la 75.000 de civili ar fi fost uciși. „Când vorbești despre regiunea Donețk ca despre un cartof fierbinte care poate fi împărțit”, a spus jurnalistul ucrainean Oleksii Ladyka, originar din Kramatorsk, acum militar, „amintește-ți că aici trăiesc oameni cu familii, speranțe și dorința de a avea o viață pașnică, ca oriunde în lume.” Limba rusă, pretextul invocat de Kremlin Una dintre cele mai vechi vehiculate teorii de propagandă a Moscovei este că Donbasul „aparține în mod natural” Rusiei, deoarece mulți dintre locuitorii săi vorbesc limba rusă.

În realitate, acest lucru nu a echivalat niciodată cu naționalitatea sau susținerea politică. Înainte de 2014, marea majoritate a locuitorilor din regiunile Donețk și Luhansk se identificau ca cetățeni ucraineni.

Sondajele arătau constant că majoritatea voiau ca aceste teritorii să rămână parte a Ucrainei. Rusia a exploatat de multă vreme legăturile lingvistice pentru a-și justifica agresiunea, însă a vorbi limba rusă nu înseamnă a sprijini Moscova.

Dar un sondaj realizat de Centrul Razumkov din Kiev, între 24 aprilie și 4 mai 2025, a constatat că 82% dintre ucrainenii vorbitori de rusă aveau o părere negativă despre Rusia. Pretențiile Kremlinului de a „salva” ucrainenii vorbitori de rusă nu rezistă în fața realității distrugerilor masive.

Ani de neglijență și de război au lăsat zonele ocupate de Rusia din Luhansk și Donețk cu o infrastructură abia funcțională, ceea ce a dus la o criză a apei în regiune, în vara anului 2025. Donbasul ca fortăreață militară Adevăratul motiv al interesului lui Putin pentru Donbas este, cel mai probabil, strategic și militar.

Până la mijlocul lui august 2025, Rusia controla aproximativ 19% din teritoriul Ucrainei, potrivit Reuters. Regiunea Luhansk este aproape complet ocupată, în timp ce forțele ucrainene rezistă în Donețk, unde dețin încă circa 6.600 km², inclusiv orașelePokrovsk, Sloviansk și Kramatorsk.

Pentru Putin, controlul total asupra Donețkului rămâne o prioritate. După cum notează The Economist, cheia o reprezintă așa-numita „centură de fortărețe” a Ucrainei un lanț de orașe puternic fortificate pe o distanță de 50 km, de la Sloviansk și Kramatorsk până la Drujkovka și Kostantinivka.

Această rețea de fortificații, tranșee, câmpuri minate și bariere antitanc a fost întărită constant din 2014.

După căderea Bahmutului în 2023, Ucraina a accelerat consolidarea liniei defensive. Fostul ministru al apărării Andrii Zahorodniuk a spus pentru The Economist că s-au investit „resurse enorme” în apărare, transformând Sloviansk și Kramatorsk în „orașe-fortărețe” care au rezistat până acum asaltului rusesc. De ce nu vrea Ucraina să cedeze teritoriul Potrivit Financial Times, în timpul întâlnirii sale cu Zelenski, Trump ar fi reluat punctele de propagandă ale lui Putin, contrazicându-și propriile declarații anterioare despre slăbiciunea Rusiei. Deși ulterior a susținut că nu i-a cerut lui Zelenski să cedeze Donbasul, întâlnirea a evidențiat caracterul imprevizibil al poziției sale și disponibilitatea de a lua în calcul cererile maximale ale Kremlinului. Pentru Kiev, însă, ideea de a „negocia” sau „schimba” teritoriul Donbasului este de neconceput.

Ar însemna să renunțe exact la pământul pe care Rusia nu a reușit să-l cucerească de la începutul războiului, în 2014, concluzionează publicația.