Adevărul despre studiile la Drept ale ministrului Radu Miruță. A dat licența în prelungiri, a scris „Dreptul familiei” cu tatăl său şi s-a luptat să devină avocat

A dat examen la limba română și fost admis pe locurile cu taxă Născut pe 8 aprilie 1985, Radu Miruță a absolvit Colegiul Național Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu, la profilul real (specializarea matematică-informatică), în vara anului 2004.

Pe urmă s-a înscris la două facultăți: una de stat – Facultatea de Electronică, din cadrul Universității Politehnica București, şi alta privată, aflată în oraşul natal – Facultatea de Ştiințe Juridice şi Administrative din cadrul Universității Constantin Brâncuşi. Pentru anul universitar 2004/2005, facultatea din Târgu Jiu avea şase specializări: trei la Drept (zi, zi/a 2-a specializare şi învățământ la distanță), două la Administrație Publică (zi şi continuare studii) şi un colegiu de administrație publică. Pentru a afla adevărul despre studiile lui Radu Miruță, Libertatea a solicitat Universității Constantin Brâncuşi (UCB) din Târgu Jiu informații despre parcursul acestuia, ca student. Şi, potrivit răspunsului primit, el a urmat „specializare Drept, forma de învățământ – ZI”, unde durata studiilor era de 4 ani. În septembrie 2004, pentru această specializare, examenul de admitere consta dintr-o probă scrisă la una dintre următoarele discipline, la alegerea candidatului: limba română (gramatică), filosofie sau istorie, ponderea mediei de la bacalaureat fiind de 20%, conform datelor de pe pagina veche a universității. Radu Miruță a ales să dea examenul la limba română şi a fost admis pe locurile cu taxă.

La specializarea aleasă de el erau 20 de locuri fără taxă şi 250 de locuri cu taxă, valoarea acesteia fiind, la acel moment, de 300 de euro/an.

Plus taxa de înscriere, de 500.000 de lei (vechi), adică 12 euro. Nu ştim ce concurență a fost la acel examen de admitere în facultatea din Târgu Jiu, însă probabil că nu una uriaşă, de vreme ce, doi ani mai târziu, la aceeaşi facultate se intra doar „pe bază de concurs de dosare, în ordinea descrescătoare a mediei de bacalaureat”, potrivit informațiilor de pe site-ul universității. Cine absenta plătea „taxă de refacere”, iar fotbaliştii erau scutiți de prezență Tot în toamna lui 2004, Miruță a devenit student şi la Facultatea de Electronică, la învățământ cu frecvență.

Firesc, apare întrebarea: cum a reuşit el să ducă două facultăți la zi, în condițiile în care se mutase în Bucureşti, iar cursurile de la Drept se țineau la 300 km depărtare, în Târgu Jiu? E o falsă problemă, ne lămureşte Regulamentul privind activitatea profesională a studenților publicat de UCB Tg.

Jiu în 2006, când Miruță era student acolo, în anul II.

Căci deşi „la lucrările de laborator şi la activităţile de practică” frecvenţa era obligatorie, totul se putea reface.

Gratis – dacă absențele erau motivate de conducerea facultăţii, sau cu plata unei „taxe de refacere”, în caz contrar. Acelaşi Regulament mai prevedea că „studentul care deţine calitatea de component al cluburilor din primele două divizii naţionale şi echipelor naţionale sau olimpice poate beneficia de scoaterea din activitatea profesională şi de scutirea temporară de frecvenţă în perioadele în care desfăşoară activităţi organizate în această calitate”.

Acel sportiv trebuia doar să depună la secretariatul facultăţii o cerere, copia legitimaţiei de sportiv şi o adresă prin care clubul solicita derogare pentru prezența de la activităţile şcolare. În aceste condiții, singura diferență dintre învățământul la zi şi cel la distanță pare să fie doar durata studiilor: 4 ani versus 5 ani.

În răspunsul furnizat la solicitarea Libertatea, UCB Tg.

Jiu susține însă că ar mai exista o deosebire: „la învățământul la distanță sunt puse la dispoziția studenților, gratuit, cursuri în format ID, tipărit sau electronic, la disciplinele studiate, pe când la învățământul de ZI/IF, studenții nu beneficiază de această facilitate”. Cumva, studentul Miruță a făcut rost de notițele de la cursuri şi de la seminarii şi a reuşit să promoveze toate examenele de la Facultatea de Ştiințe Juridice.

Cu brio sau cu „sfântul 5”, n-avem cum să aflăm, căci „notele primite de domnul Miruță Radu Dinel în fiecare an de studiu reprezintă date cu caracter personal pe care nu vi le putem comunica, fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor”, precizează UCB Tg.

Jiu, în răspunsul furnizat la solicitarea Libertatea. „Fiindcă la Electronică nu am avut niciodată restanțe, pentru examenele care se suprapuneau, mergeam la examenele de la Tg Jiu la sesiunea din toamnă”, explica Radu Miruță, într-o postare pe Facebook, în noiembrie anul trecut. Primăvara în care Miruță a jonglat cu două facultăți, trei afaceri şi două joburi În perioada 2004 – 2008, în timp ce era student la cele două facultăți, Radu Miruță devenise şi mic antreprenor, potrivit datelor de pe EBAS Iuris: ● În martie 2004, împreună cu sora lui, el a deschis firma GEOFARM S.R.L, cu sediul în Târgu Jiu, specializată în comercializarea produselor farmaceutice.

Afacerea a crescut în timp, ajungând în 2010 la un profit net de 261.678 de lei.

Radu Miruță s-a retras din acest business în 2023. ● În februarie 2005, Miruță şi-a deschis firma NOVALARM – S.R.L, specializată în lucrări de instalații electrice.

El era unicul asociat şi administrator al firmei.

Nu există niciun fel de date publice despre activitatea societății, pe care Miruță avea să o lichideze în 2015. ● În 2007, Miruță şi-a deschis, alături de un coasociat, Bogdan Popescu, o altă firmă, S.C.

POPMIR S.R.L., ce avea ca obiect de activitate „transporturile rutiere de mărfuri”.

În primul an, firma cu un singur salariat a avut o cifră de afaceri de 38.346 de lei şi un profit net de 3.419 lei, iar apoi a mers în pierdere, cumulând datorii şi fiind dizolvată, tot în 2015. Dar să ne întoarcem la anii studenției.

În 2008, Miruță urma să termine Facultatea de Ştiințe Juridice; îl aştepta o vară grea, cu examen de licență şi cu lucrare de diplomă, plus sesiunea de la Politehnică şi cele trei mici businessuri ce trebuiau manageriate.

Numai că în primăvară, Radu Miruță care lucra ca stagiar, la o firmă de telefonie, şi-a luat al doilea job: inginer de proiectare și design, la o firmă de telefonie mobilă concurentă. N-a mai susținut examenul de licență la Facultatea de Ştiințe Juridice în vara lui 2008, asemenea colegilor săi de an, ci în sesiunea din februarie 2009, potrivit informațiilor furnizate de UCB Târgu Jiu. Lucrarea de diplomă, „Autentificarea înscrisurilor”, i-a fost coordonată de un notar La susținerea examenului de licență, conform metodologiei în vigoare la acel moment în UCB, evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate se făcea printr-un examen oral, iar absolventul trebuia să răspundă la trei subiecte, din trei discipline de studiu de el alese. Pe lângă asta, trebuia să susținută şi o lucrare de licență.

În cazul lui Radu Miruță, ea s-a intitulat „Autentificarea înscrisurilor” şi a fost coordonată de lect. univ. dr.

Titu Ionaşcu, notar de profesie. Titu Ionaşcu fusese coleg cu Gheorghe Miruță, tatăl lui Radu Miruță, şi înainte de 1989, când amândoi au fost jurişti la Consiliul Popular al Municipiului Târgu Jiu, dar şi la începutul anilor 2000, când profesau ca judecători la Tribunalul Gorj. În răspunsul furnizat Libertatea, UCB Târgu Jiu a refuză să spună ce medie a obținut Radu Miruță la examenul de licență, precizând că informația „reprezintă date cu caracter personal pe care nu vi le putem comunica”. Miruță a scris, împreună cu tatăl său, o carte de specialitate: „Dreptul familiei” În toate CV-uri completate de-a lungul timpului, Radu Miruță spune că a absolvit Facultatea de Drept „ca un hobby”, „pentru a avea idee despre aspectele legale întâlnite în viața de zi cu zi”. Că nu e sincer o dovedesc două lucruri.

Primul: cartea „Dreptul familiei” pe care a publicat-o, împreună cu tatăl său, coautor, la Editura Universitaria din Craiova.

Această realizare nu e menționată de Radu Miruță în niciunul dintre CV-urile sale. Apărută în 2007, când Miruță jr era încă student la Facultatea de Ştiințe Juridice, iar tatăl conducea Tribunalul Gorj, lucrarea de specialitate are 292 de pagini, fiind înscrisă şi în catalogul Bibliotecii Naționale a României. Gheorghe Miruță, tatăl viceprim-ministrului, a fost înainte de 1989 secretar al Biroului Executiv al Consiliului Popular al comunelor Prigoria şi Bumbeşti-Jiu, iar ulterior, şef al Sectorul administraţiei locale de stat şi secretariat din cadrul Consiliului Popular al Municipiului Târgu Jiu.

El a devenit judecător în iunie 1996.

În 2009, CSM i-a admis cererea de recunoaştere ca vechime în magistratură a anilor în care lucrase ca jurist, în perioada comunistă.

În 2010, Gheorghe Miruţă s-a pensionat din magistratură, la 57 de ani. În 2016, el a cerut să fie reîncadrat în funcția de judecător, dar CSM i-a respins solicitarea. Ce note a luat Miruță la examenul de admitere în barou şi după contestație A doua dovadă şi cea mai importantă, că Facultatea de Drept n-a fost chiar „un hobby” pentru Radu Miruță, o reprezintă dorința lui de a intra în avocatură. În vara lui 2009, absolvise Facultatea de Electronică din Bucureşti cu brio („cu media 9,65” – după cum subliniază el, în CV) şi era angajat inginer la firma de telefonie mobilă. Dar în septembrie 2009, el s-a înscris la examenul de primire în profesia de avocat, organizat de Baroul Dolj.

Numai că la proba scrisă, n-a obținut notele necesare promovării: a luat 5 la Drept Procesual Penal, în condițiile în care avea nevoie de minim 6, iar media lui a fost sub 7. Nemulțumit de notele primite, Radu Miruță a făcut contestație, solicitând recorectarea lucrării.

Astfel, el a reuşit să-şi mărească nota la Drept Procesual Penal – de la 5,00 la 5,50 -, dar fiindcă tot nu îndeplinea criteriile de promovare, a fost declarat respins. Pus în fața acestui deznodământ, Miruță a renunțat la dorința de a face o carieră în domeniul juridic şi, în acelaşi an, el s-a înscris la studiile doctorale organizate de Universitatea Politehnica Bucureşti. Miruță, în sala de judecată: „Nu am studii de Drept, nu am cunoştințe juridice” În 2022, Radu Miruță a dat în judecată un jurnalist din presa locală, care a scris despre el, şi i-a cerut acestuia daune morale.

La unul dintre termene, el a venit în sala de judecată de la Tribunalul Olt, pentru a-şi susține plângerea, iar ulterior, înregistrarea acestei şedințe a intrat în posesia jurnalistului, parte în dosar, care a făcut-o publică. La minutul 17:00 al acestei înregistrări, Radu Miruță îi spune judecătoarei: „Am o adresă pe care v-o pot înainta, cu privire la situație.

Din punctul meu de vedere, că m-am gândit şi eu inginereşte.

Eu nu am studii de Drept, n-am fost niciodată într-o sală de judecată până acum”. Iar la minutul 19:56, actualul vice-premier explică instanței: „îmi consum energia venind până aici şi încercând să mă exprim, fără să am cunoştințe juridice, în fața dumneavoastră”. Astăzi, din poziția de viceprim-ministru, cel care a făcut Dreptul „ca hobby” decide soarta magistraților din România, adică a acelor care au făcut din Drept o profesie. Miruță: „Pensiile magistraţilor nu au fost lăsate de Dumnezeu pe pământ” Radu Miruță a militat vehement pentru reducerea pensiilor magistraților şi pentru creşterea vârstei de pensionare a acestora. „USR a anunţat că va declanşa un referendum pentru modificarea Constituţiei, să scriem cu tipar în Constituţie că pensiile magistraţilor nu au fost lăsate de Dumnezeu pe pământ”, anunța Miruță, în octombrie anul trecut. O lună mai târziu, în acelaşi registru, el preciza: „vom merge mai departe cu ceea ce am anunţat, declanşarea unui referendum, prin care poporul român să le spună magistraţilor că nu este un drept pe care l-au primit la botez”. Iar zilele trecute, într-o postare pe Facebook, Miruță făcea o comparație între militari şi magistrați: „nu, la militari nu se taie pensiile, pentru că (…) nu sunt în situaţia cu pensii de zeci de mii de euro pe lună, militarii nu sunt în situaţia cu dosare întârziate sau cu infractori cărora li s-au prescris pedepsele”. Dar nu pedepsele sunt cele care se prescriu, ci răspunderea penală a inculpatului care, la finalul unui proces, ar putea primi o pedeapsă sau, dimpotrivă, o achitare.

Iar prescripția răspunderii penale nu magistratul o decide; el e obligat doar să o constate, prescripția fiind, în majoritatea cauzelor penale, consecința impasibilității puterii legislative, care a omis să modifice Codul Penal între deciziile CCR din 2018 şi 2022.

Perioadă în care inclusiv Radu Miruță ocupa un post de parlamentar, din partea USR. Libertatea l-a contactat telefonic pe Radu Miruță, pentru a-i cere precizări despre originalitatea lucrării sale de diplomă de la Facultatea de Ştiințe Juridice, despre cartea publicată împreună cu tatăl său, despre demersul lui de a intra în avocatură, despre afirmația sa recentă că nu are studii de Drept, dar și despre cum „se prescriu pedepsele”. Până la ora publicării acestui articol, Radu Miruță nu a dorit să răspundă la întrebările Libertatea.